Best Jockey in the world (2)Cei mai buni jochei din lume (2)
We continue the series dedicated to the greatest jockeys of all time. Fred Winter, Pat Eddery and Harry Wragg will remain forever in our hearts and to the hearts of all horse and racing fan, as true lamndmarks of history and performance.
FRED WINTER
Frederick Thomas Winter (20 September 1926 – 5 April 2004) was a British National Hunt racing racehorse jockey and trainer. He was British jump racing Champion Jockey four times and British jump racing Champion Trainer eight times. Fred Winter was one of the greatest NH jockeys this country has ever produced. He embarked on his NH career in 1947 and rode his first winner on a horse called Carlton. It was the first of 923 winners. In only his fourth season as a NH jockey he became Champion jockey riding 121 winners, which at that time was a record. Winter was four times Champion jockey during the 50’s.
He is the only person to have won the Cheltenham Gold Cup, Champion Hurdle and Grand National as both jockey and trainer. Winter won the Grand National four times, as a jockey in 1957 (Sundew) and 1962 (Kilmore), and as a trainer in 1965 (Jay Trump) and 1966 (Anglo). In that time he included the 1952 King George VI on Halloween, and Champion Hurdle successes aboard Fare Time and Clair Soleil amongst his big race victories. In 1957 he rode his first Grand National winner on Sundew and went on to ride another National winner, as well as two Gold Cups and another Champion Hurdle.
His most famous victory as a jockey was on Mandarin in the 1962 Grand Steeple-Chase de Paris at Auteuil. His victory despite his illness, a broken bit and Mandarin breaking down in the last half-mile was voted the greatest ride ever in a 2006 Racing Post poll. The race was listed in The Guardian as one of the greatest races ever.
Career wins: 1,557
Major wins:
Grand National (1965), (1966)
Cheltenham Gold Cup (1978)
Champion Hurdle (1971), (1972), (1974), (1988)
Champion Chase (1971)
GEORGE FORDHAM
George Fordham (1837–1887) was the only jockey to rival Fred Archer in the Victorian period. Many famous trainers of that era, even suggested that Fordham was the better all round jockey than Archer, but if statistics count for anything, it is difficult to believe that could be true. He was however, a master of tactics and caught his great rival out on numerous occasions.
In October 1851 tie gained his first victory in the Trial Stakes at the Brighton autumn meeting. He carried off the Cambridgeshire in 1853 on Little David, and in the following year he unexpectedly won the Chester Cup on Epaminondas. From this time Fordham became a very popular rider.
Nicknamed ‘The Demon’ because of his famous kidding of other jockeys. He sometimes pretended that his horse was distressed after giving it’s all, and then suddenly produced the beast to come through with a swooping run and get up on the post. His riding style was considered ungainly in that period because he rode with short stirrups, but it didn’t stop him being Champion jockey and riding 15 Classic winners.
Fordham was a great favourite on the continent, and especially in France, where he frequently rode. He won the Grand Prix de Paris in 1867, 1868, and 1881, the French Derby in 1861 and 1868, and the French Oaks in 1880. His best season was in 1862 when he rode 166 winners. He also rode six consecutive winners at Stockbridge in 1867.
Major wins:
Epsom Derby (1879)
Grand Prix de Paris (1867), (1868), (1881)
PAT EDDERY
Irish roots Pat Eddery born in 18 March 1952 was the most consistent and forceful riders of the modern era. His career started in 1967 and in his 36 years of race riding he rode over 4500 winners and was Champion jockey on 11 occasions.
He rode three winners of the Epsom Derby, and was Champion Jockey on eleven occasions, a record he shares with Lester Piggott. In 1985 he rode Pebbles to victory in the Breeders’ Cup Turf and 1991 won the Breeders’ Cup Sprint aboard Sheikh Albadou. In 1990 he was the winner of the inaugural Lester Award for Flat Jockey of the Year, which he again won in 1991 and 1996, sharing on the latter occasion with Frankie Dettori. He also received two Flat Jockey Special Recognition awards in 2002 and 2003.
Despite riding 14 Classic winners, he will always be best remembered for his finishing burst on Dancing Brave to beat a star studded Prix d’ la Arc de Triomphe at Longchamp in 1986, and being aboard Grundy who just outstayed Bustino in what was described as the ‘Race of the Century’ in the King George VI and Queen Elizabeth II Stakes at Ascot in 1975. He retired from the saddle in 2003 and has now taken up training.
Career wins: 4,632
Major wins:
Ascot Gold Cup (1972), (1997)
Epsom Derby (1975), (1982), (1990)
CHARLIE SMIRKE
Charles James William “Charlie” Smirke (1906–1993), was a British flat-race jockey. In a career that lasted from 1920 until 1959 he rode the winners of eleven British Classic Races. As a rider he was known for his skill, strength and tactical intelligence together with his self-confident and outspoken personality. Although he never won the Championship he was regarded as one of the best jockeys of his era.
During his time as an apprentice jockey, Smirke became an accomplished amateur boxer, an achievement which would prove useful in later years. Smirke rode 314 winners during his apprenticeship and was Champion Apprentice in 1925 and 1926.
Probably the greatest flat jockey never to be crowned Champion. Self assured and supremely confident, he rode Epsom better than any jockey of that period notching up four winners in the process. In 1941 Smirke was called up for military service and spent the next four year in the Army, serving as an anti-aircraft gunner and a driver. When the war ended, he resumed his riding career at the age of thirty-eight. He came back to ride for such notable owners as the Aga Khan, and rode in all 11 Classic winners. His last was when piloting Hard Ridden to win the 1958 Derby at the age of 52yrs.
Major wins:
St. Legger (1954)
Prix De L’arc De Triomphe (1948)
HARRY WRAGG
Harry Wragg (1902 – 1985) was a British jockey and racehorse trainer. In a 27 year riding career, Wragg rode over 1700 winners in Britain and Ireland, including three victories in the Epsom Derby and ten in other British Classic Races. He then embarked on a successful 36 year training career, in which he trained many important winners including five more classics. He retired in 1982 and died three years later.
Harry Wragg only won the Jockeys Champions once in 1941 but he had no peer when riding at the top of his game and that included Gordon Richards. He was nicknamed ‘The Head Waiter’ so called because of his waiting tactics until the last moment, and then delivering his challenge and catching rivals in the last strides. He had 13 Classic victories including three Derby wins. He subsequently became a successful trainer saddling 5 Classic winners which included Psidium winning the 1961 Derby.
Career wins: 1,762
Major wins:
Epsom Derby (1928), (1930), (1942)
1000 Guineas (1934)
2000 Guineas (1944)Continuăm serialul dedicat celor mai mari jockey din toate timpurile. Fred Winter, Pat Eddery sau Harry Wragg vor rămâne veșnic în sufletul nostru și al tuturor iubitorilor de curse și de cai ca fiind adevărate borne de istorie și performanță.
FRED WINTER
Frederick Thomas Winter (20 Septembrie 1926 – 5 Aprilie 2004) a fost un jocheu și antrenor British National Hunt de cai de curse. El a fost de patru ori jocheu campion britanic la cursele de sărituri și antrenor britanic campion de opt ori. Fred Winter a fost unul din cei mai mari jochei NH formați în această țară. Și-a început cariera în 1947 și în prima cursă câștigată a călărit un cal numit Charlton. Aceasta a fost prima din cele 923 de victorii. În cel de-al patrulea sezon ca jocheu NH, a devenit campion jocheu, obținând 121 de victorii, ceea ce, în acel moment era un record. Winter a fost campion jocheu de 4 ori în anii ’50.
El este singura persoană care a câștigat Cheltenham Gold Cup, Champion Hurdle și Grand National, atât ca jocheu cât și ca antrenor. Winter a câștigat cursa Grand National de patru ori, ca jocheu în 1957 (Sundew) și 1962 (Kilmore) și ca antrenor în 1965 (Jay Trump) și 1966 (Anglo).
În acest timp, el a inclus victoriile din 1952 King George VI de Haloween și Champion Hurdle pe lângă Fare Time și Clair Soleil, printre cele mai importante victorii în curse. În 1957 a câștigat pentru prima dată cursa Grand National, cu Sundew și a continuat să facă un alt câștigător național, precum și câștigătorul a doua Gold Cups și a încă unui Champion Hurdle.
Cea mai importantă victorie ca jocheu a fost cu Mandarin în cursa Grand Steeple-Chase de Paris din 1962 la Auteuil. În ciuda bolii sale, victoria sa a fost votată în topul Racing Post din 2006 cea mai bună cursă de până atunci. Cursa a fost prezentată în The Guardian ca una dintre cele mai bune curse din lume.
Victorii în cariera: 1.557
Victorii importante:
Grand National (1965), (1966)
Cheltenham Gold Cup (1978)
Champion Hurdle (1971), (1972), (1974), (1988)
Champion Chase (1971)
GEORGE FORDHAM
George Fordham (1837–1887) a fost singurul jocheu care a rivalizat cu Fred Archer în perioada victoriană. Mulţi antrenori celebrii ai acelei perioade, au sugerat chiar că Fordham a fost per total un jocheu mai bun decât Archer, dar dacă este să ne luăm după statistici, această afirmație este dificil de crezut. Totuși el a fost, un maestru al tacticilor şi în numeroase ocazii și-a prins rivalul pe picior greșit.
În octombrie 1851 a câştigat prima victorie în Trial Stakes la întâlnirea de toamnă de la Brighton. A câștigat Cambridgeshire în 1853 pe Little David, iar în anul următor a câştigat în mod neaşteptat Cupa Chester pe Epaminondas. Din acest moment Fordham a devenit un călăreț foarte popular.
Din cauza farselor celebre pe care le făcea altor jockey a fost poreclit „Demonul”. Acesta se prefăcea uneori, că are probleme cu calul care este epuizat, şi apoi brusc făcea fiara să se năpustească și cu un galop să obţină victoria. Stilul său de echitație a fost considerat dizgraţios în acea perioadă, deși folosea etriere scurte, acestea nu l-au împieddicat să devină jocheu campion şi câștigător de 15 ori în Classic.
Fordham a fost un mare favorit pe continent, şi în special în Franţa, unde a concurat în mod frecvent. El a câştigat Grand Prix de Paris din 1867, 1868 şi 1881, Derby-ul francez în 1861 și 1868 şi French Oaks în 1880. Cel mai bun sezon al acestuia a fost în 1862 când a avut 166 de victorii. A obținut, de asemenea, şase victorii consecutive la Stockbridge în 1867.
Victorii importante:
Epsom Derby (1879)
Grand Prix de Paris (1867), (1868), (1881)
PAT EDDERY
Având rădăcini irlandeze, Pat Eddery, născut pe 18 martie 1952 a fost cel mai consecvent și puternic jocheu al epocii moderne. Cariera sa a început în 1967 şi în cei 36 de ani de curse de echitație acesta a obținut peste 4500 de victorii şi titlul de jocheu campion de 11 ori.
A câștigat de trei ori Epsom Derby, şi a fost jocheu campion în unsprezece ocazii, un record pe care îl împarte cu Lester Piggott. În 1985 a obținut victoria pe Pebbles în Breeders’ Cup Turf şi în 1991 la Breeders’ Cup Sprint cu Sheikh Albadou. În 1990 a fost câştigător în cursa inaugurală Lester Award, Flat Jockey of the Year, pe care a câștigat-o din nou în 1991 şi 1996, în cele din urmă împreună cu Frankie Dettori. De asemenea, el a primit două premii speciale Flat Jockey în 2002 şi 2003.
În ciuda celor 14 victorii în Classic, el va fi întotdeauna cel mai bine amintit pentru izbucnirea sa de final pe Dancing Brave cu care a câștigat Prix d’ la Arc de Triomphe la Longchamp în 1986, și pentru ceea ce a fost descrisă „Cursa secolului” la King George VI and Queen Elizabeth II Stakes, Ascot, 1975 unde a concurat cu Grundy care l-a depășit în ultima clipă pe Bustino. El s-a retras din şa în 2003 și acum este antrenor.
Victorii în carieră: 4.632
Victorii importante:
Ascot Gold Cup (1972), (1997)
Epsom Derby (1975), (1982), (1990)
CHARLIE SMIRKE
Charles James William “Charlie” Smirke (1906–1993), a fost jocheu de curse de cai de viteză. Într-o carieră care a durat din 1920 până în 1959, el a câștigat unsprezece British Classic Races. Ca și călăreț era cunoscut pentru talentul, puterea şi inteligenţa lui tactică dar și pentru personalitatea lui puternică, încrezător în sine şi sincer. Deşi el niciodată nu a câştigat Campionatul el a fost considerat ca fiind unul dintre cele mai buni jochei ai epocii sale.
Pe când era jocheu ucenic, Smirke a devenit boxer amator, o realizare care s-a dovedit utilă în ani care au urmat. Smirke a avut 314 victorii în timpul uceniciei sale şi a fost campion ucenic în 1925 și 1926.
Probabil cel mai mare jocheu de viteză care nu a fost niciodată încoronat campion, a câștigat de patru ori în aceea perioadă Epsom Derby. În 1941 Smirke a fost chemat pentru serviciul militar, și a petrecut următorii patru ani în armată, servind ca ofiţer de artilerie antiaeriană şi șofer. Când războiul s-a încheiat, el și-a reluat cariera din echitație la vârsta de treizeci şi opt de ani. El revenit și a alergat pentru proprietari faimoși cum ar fi Aga Khan, şi a avut 11 victorii în Classic. Ultima sa victorie a fost la vârsta de 52 de ani, pe Hard Ridden la Derby-ul din 1958.
Victorii importante:
St. Legger (1954)
Prix De L’arc De Triomphe (1948)
HARRY WRAGG
Harry Wragg (1902 – 1985) a fost antrenor de cai de curse şi jocheu britanic. Într-o carieră în echitație de 27 de ani, Wragg a avut peste 1700 de victorii în Marea Britanie şi Irlanda, inclusiv trei victorii în Epsom Derby şi zece în alte British Classic Races. Apoi el a început o carieră de antrenor de succes ce a durat 36 de ani, în care a antrenat mulți cai câştigători importanți, inclusiv în cinci Classic. El s-a retras în 1982 şi a murit trei ani mai târziu.
Harry Wragg a câştigat Campionatul Jocheilor doar o singură dată în 1941, dar nu avut nici un egal în această cursă care l-a inclus și pe Gordon Richards. El a fost poreclit „Chelner Șef”, datorită tacticilor de aşteptare până în ultimul moment, pentru ca mai apoi să reintre în cursă şi să își prindă rivalii din urmă în ultimele momente. El a avut 13 victorii în Classic, inclusiv 3 victorii de Derby. Ulterior, el a devenit un antrenor de succes cu 5 victorii în Classic, printre care și cea a lui Psidium de la Derby-ul din 1961.
Victorii în carieră: 1.762
Victorii importante:
Epsom Derby (1928), (1930), (1942)
1000 Guineas (1934)
2000 Guineas (1944)
