La un secol de la inaugurare, Cazinoul din Constanţa încă mai speră să-şi recupereze vigoarea vremurilor de altădată, când a fost prezentat drept una dintre cele mai moderne clădiri ale secolului al XX-lea.

Deşi starea construcţiei este în prezent una dezamăgitoare, Cazinoul continuă să reprezinte una dintre clădirile emblemă ale Constanţei. În zona în care se află astăzi, mai fusese, între 1880-1902, o construcţie de lemn folosită ca loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiştii care veneau în sezonul estival. Construcţia unui edificiu cu funcţii asemanatoare marilor cazinouri europene a început în anul 1904. Iniţial, planurile au fost întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care a proiectat o clădire inspirată din tradiţiile artei româneşti. După terminarea fundaţiilor, însă, planurile au fost schimbate, primaria încredinţând modificarea lor unui arhitect român de origine eleveţiană, Daniel Renard, care renunţă definitiv la principiile stilului propus iniţial.

Construit în 1908 sub influenţa cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănţean a fost terminat în 1910, când a fost şi inaugurat, în 1912 făcându-se ultimele retuşuri.  Cazino Constanţa se numără printre puţinele clădiri în stilul Art Nouveau din România. Inginerul Anghel Saligny i-a realizat structura de rezistenţă, iar recepţia lucrării a fost facută de o comisie formată din arhitecţii Ion Mincu şi Dimitrie Maimarolu, precum şi inginerul Elie Radu. Ultimile lucrări de restaurare şi modernizare ale Cazinoului din aceea vreme au fost efectuate în anul 1937 de către proiectantul Renard.

Cazinoul, care era prevăzut pe atunci cu o sală de dans, două săli de lectură pentru ziare şi reviste, 17 mese de jocuri de cărţi şi două de biliard, precum şi o terasă cu vedere la mare, a devenit, în scurt timp, locul de intâlnire al tuturor celor din înalta societate.

În timpul celui de-al doilea război mondial, locul ruletelor şi meselor de poker a fost luat de paturi. Cazinoul a devenit un veritabil spital de campanie, rol sub care a încasat mai multe bombe de la aviaţia inamică. Masiva clădire a rezistat atacurilor, însă întreg mobilierul de epocă a fost distrus. După terminarea războiului, odată cu instalarea guvernării comuniste, edificiul a intrat într-un con de umbră, oamenii muncii neavând nevoie de jocuri de noroc. Ca un paradox, comuniştii au redat Cazinoului destinaţia iniţială pentru care a fost construit de liberali, respectiv sală de spectacole, restaurant şi loc de promenadă. În 1985, clădirea a fost retuşată şi reparată de comunişti, fără a se interveni în vreun fel asupra arhitecturii, totul, se pare, pentru transformarea clădirii într-un obiectiv de protocol.

The building was among the first of its kind to be built in the entire country, in the architectural style of the period-Art Nouveau. The casino still exists, despite the bombardments in the two world wars and of 50 years of communism. Now, it awaits its new “face”.

After a 100 years of its opening, the Constanta Casino still hoped to recover the once upon a time force, when it was introduced as one of the most modern buildings of the XX century.

Although the state of the construction is disappointing at present, the Casino keeps on representing a landmark of Constanta. In the same area where it is today, another wood building used for theater shows tood in 1880-1902, which was a leisure place for the summer tourists. The construction of an edifice similar to grand European Casinos started in 1904. Initially, the plans were made by the Petre Antonescu architect, which designed a building inspired by the traditions of the Romanian art. After the finishing of the foundation, the plans were however changed, as the City Hall handed the project over to a Romanian from Swiss, Daniel Renard, which gave up completely on the principles of the initial style.

Built in 1908 under the cosmopolitan influence of those period’s casinos, the edifice was finished in 1910, when it was also inaugurated. The final touches were done in 1912. Constanta Casino is among the few buildings of the Art Nouveau style in Romania. Anghel Saligny engineer realized its structure of resistance, and the receival of the work was done by the Ion Mincu and Dimitrie Maimarolu architects, as well as Elie Radu engineer. The last works for restoration of that time were done in 1937 by Renard.

The casino, which then had a dance room, two reading rooms for newspapers and magazines, 17 game tables and two pool tables, as well as a sea oriented terrace, shortly became the meeting place of the high society.

During WWII, the roulettes and poker tables were replaced with beds. The casino became a true campaign hospital, while it was the target of the bombs dropped by the enemies. The massive building stood up to the attacks, but the entire furniture was destroyed. When war ended, the edifice hit the back stage together with the rising power of the communists, gambling being a superfluous activity for working people. As a paradox, the communists gave back the casino, its initial purpose of activity, show room, restaurant and leisure place. In 1985, the building was repaired by the communists, without an intervention upon its architecture. All of these measures were taken in order to transform the building into a one for protocol purposes.