Câteva considerații pe marginea prevederilor Articolului VIII din OUG nr.48/2020

luni, 11 mai 2020

de Dan Schwartz, Managing Partner RSM România 

 

Dan Schwartz

Prin Decretul Prezidențial 195 din martie 2020 în România a fost instituită starea de urgență ca urmare a extinderii pandemiei Covid-19 și în țara noastră 

 

surile de combatere a pandemiei introduse prin Ordonanța militară nr.1 emisă în baza decretului prezidențial 195/2020 și publicată în MO 219 din 18 martie 2020 au inclus, printre altele, și interdicția pentru organizatorii de jocuri de noroc tradiționale de a-și desfășura activitatea pentru care au fost licențiați/autorizați. Stoparea activității de organizare de jocuri de noroc tradiționale a avut urmări negative pentru industria de gambling atât la nivelul societăților comerciale cât și la nivelul angajaților acestora.  

 

Dată fiind lipsa totală de activitate, organizatorii de jocuri de noroc nu au mai înregistrat venituri și încasări care să le permită atât derularea normală a activității cât și plata furnizorilor și a propriilor angajați. Singura soluție care a putut fi identificată în aceste condiții a fost trimiterea în șomaj fie definitiv, fie tehnic a mii de lucrători, cu posibilitatea recuperării indemnizației de ajutor de șomaj tehnic până la nivelul a 75% din valoarea salariului mediu brut pe țară 

 

În afara acesei forme minimale de ajutor acordată de stat companiilor aflate în dificultate ca urmare a interdicției de a-și desfășura activitatea, organizatorii de jocuri de noroc tradiționale, ca de altfel și alte societăți comerciale cu activitate stopată, au mai putut beneficia de alte măsuri de susținere venite din partea guvernului, cum ar fi de exemplu, posibilitatea de a plăti cu întârziere și fără dobânzi și penalități de întârziere față de termenele legale instituite de Codul de procedură fiscală datoriile fiscale înregistrate în interiorul stării de urgență, cu condiția achirii acestora până în a treizecea zi a lunii următoare aceleia în care starea de urgență va înceta.  

 

Această înlesnire fiscală a fost instituită de prevederile aliniatului (1) al Articolului VII al OUG 29/18.03.2020, intrată în vigoare la 21.03.2020, care articol de altfel stabilește la aliniatul (2) faptul că aceste datorii fiscale achitate cu întârziere nu sunt considerate restante, iar la aliniatul (3) specifică în mod expres că se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanţelor bugetare, cu excepţia executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală. 

 

În urma demersurilor făcute de organizațiile profesionale și de business ale organizatorilor de jocuri de noroc și înțelegând dificultățile majore cu care se confruntă industria ca urmare a interdicției de a desfășura activități de organizare de jocuri de noroc tradiționale, guvernul României a inclus la articolul VIII din OUG nr. 48/09.04.2020, intrată în vigoare de la 16.03.2020, câteva măsuri menite reglementeze regimul taxelor de licențiere și autorizare datorate în conformitate cu prevederile OUG 77/2009, în perioada stării de urgență și după încetarea ei 

 

Deși incomplete și nu foarte explicite, aceste prevederi au fost primite cu relativă satisfacție de industrie și au născut comentarii și opinii contradictorii. Una dintre aceste opinii se referă la constituționalitatea prevederilor acestui articol și pleacă de la faptul OUG 48/2020 a intrat în vigoare la 16 aprilie 2020, Articolul VIII introducând prevederi referitoare la perioade anterioare intrării în vigoare a ordonanței, iar starea de urgență și unele termene de plată a taxelor de autorizare au intervenit înaintea acestei date.  

 

Diversitatea de opinii este rezultatul democratizării societății românești și trebuie apreciată ca atare 

 

Cu toate acestea, atunci când este vorba despre constituționalitatea unui act normativ nu trebuie uitat faptul în România, așa cum în mod expres stipulează Constituția țării, singura instituție abilitată să stabilească constituționalitatea unor prevederi legale sau acte normative este Curtea Constituțională a României, care poate face acest lucru în urma unor sesizări făcute în condițiile legii și își concretizează opiniile în Decizii cu aplicabilitate doar pentru viitor. 

 

Orice alte păreri privind constituționalitatea unui act normativ/unei prevederi legale au strict caracter de opinie personală a emitentului, care poate fi confirmată sau infirmată de Curtea Constituțională, în cazul ridicării unei excepții de neconstituționalitate (conform Articol 146, litera d) și Articol 147, alineatele (1) și (4) din Constituția României) 

 

În lipsa unei astfel de Decizii, în opinia noastră, prevederile Articolului VIII din OUG 48/2020 produc efecte juridice începând cu data intrării în vigoare a OUG 48/2020, în sensul aplicării facilităților la plata taxelor de autorizare și a celorlalte reglementări, exact în forma legiferată de articol, de la începutul și până la sfârșitul stării de urgență 

 

Ținând cont de toate acestea, o analiză a modului cum au fost redactate aceste prevederi ar putea fi utilă. 

 

Din acest motiv, am încercat, din perspectiva unui consultant fiscal și fără a avea pretenția de exhaustivitate, identific în continuare câteva dintre plusurile și minusurile aduse industriei de către prevederile Articolului VIII al OUG 48/2018. 

 

Dan Schwartz

Comentarii alineat (1) 

 

Dat fiind faptul că OUG 92/2014, care a intrat în vigoare pe 30.12.2014, a modificat durata licenței de organizare de la 5 ani la 10 ani, licențele eliberate până la data de 30.12.2014, cu valabilitate de 5 ani, expirând cel mai târziu la sfârșitul anului 2019. 

 

Primele licențe de organizare eliberate după data intrării în vigoare a OUG 92/2014 au o durată de 10 ani și vor expira la începutul lui 2025. Prin urmare prevederile din art. VIII., alineat (1) din OUG 48/2020 nu au cum să producă efecte în interiorul stării de urgență și nici în interiorul perioadei de 90 de zile până la care se poate face reautorizarea. Cu alte cuvinte, toate licențele de organizare în vigoare înainte de decretarea stării de urgență vor rămâne valabile și după ce aceasta încetează și, prin urmare, nu sunt influențate de prevederile OUG nr. 1/1999. În plus, utilizarea termenului “reautorizare” (probabil o eroare materială de preluare a textului la Monitor) în corelație cu ideea de reînnoire a licențelor de organizare crează confuzie.  

 

Comentarii alineat (2) 

 

Alineatul (2) al Articolului VIII din OUG 48/2020 stabilește condițiile de reautorizare pentru organizatorii de jocuri de noroc ale căror autorizări de exploatare trebuie reînnoite în interiorul stării de urgență și confirmă tratamentul stabilit de prevederile OUG nr.1/1999 pentru documentele eliberate de autoritățile publice înainte de impunerea stării de urgență. Din felul în care este formulat textul acestui alineat coroborat cu prevederile Articolului 332 din OUG nr. 1/1991, alineat (1), se poate concluziona că dacă o autorizație de exploatare expiră în interiorul stării de urgență, ea își păstrează totuși valabilitatea pe toată durata acesteia plus încă 90 de zile de la încetarea stării de urgență. Alineatul nu oferă informații referitoare la regimul de stabilire și modul de calcul al taxei de autorizare care ar fi datorată pentru perioada de 90 de zile de la încetarea stării de urgență (care s-ar putea scurge până la obținerea unei noi autorizații/reautorizări), perioada în care autorizarea inițială rămâne valabilă 

 

Comentarii Alineat (3) 

 

Alineatul trei stipulează formularea “obligațiile de plată aferente autorizațiilor de exploatare” fără a preciza la ce obligații se referă această sintagmă. Se poate presupune că este vorba despre taxele de autorizare fixe plătibile în avans și/sau despre taxele de autorizare procentuale pentru luna curentă cu scadență în data de 25 a lunii următoare (în mod concret, taxele procentuale aferente lunii februarie 2020 și scadente la 25 martie 2020), impuse de OUG 77/2009, și care apar ca obligații de plată scadente în interiorul stării de urgență și care dacă, conform prevederilor Alineatului (4) sunt achitate în termen de 30 de zile lucrătoare de la încetarea stării de urgență, duc la neaplicarea sancțiunilor specifice prevăzute de OUG 77/2009 pentru neplata lor. 

 

Pentru o aplicare corectă și utilă a prevederilor acestui alineat, sunt de părere că el trebuie abordat în corelație cu prevederile Articolului VII din OUG 29/2020, care stipulează că obligațiile fiscale scadente începând cu intrarea în vigoare a stării de urgență nu sunt considerate restante, iar pentru ele nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere dacă sunt plătite până în a treizecea zi a lunii imediat următoare celei în care starea de urgență încetează. 

 

Comentarii alineat (4) 

 

Alineatul (4) pare menit să coreleze neaplicarea sancțiunilor fiscale generate de neplata la scadență a datoriilor fiscale, impuse de Codul de procedură fiscală și neaplicabile în condițiile Articolului VII din OUG 29/2020, cu neaplicarea sancțiunilor specifice impuse de OUG 77/2009 pentru neplata/plata cu întârziere a taxelor de autorizare. În acest sens, se poate susține dacă  plata obligațiilor fiscale suspendate conform alineatului (3) se face în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încetării stării de urgență, toate sancțiunile specifice menționate de OUG 77/2009 care ar fi fost aplicabile în caz de neplată/plată cu întârziere nu se mai aplică. 

 

Dacă se corelează prevederile alineatului (4) cu cele ale articolului VII din OUG 29/2020, se poate ajunge la concluzia că organizatorii de jocuri de noroc au la dispoziție între 30 și 60 de zile calendaristice pentru a-și achita integral și fără penalități sau sancțiuni obligațiile fiscale (impozite, taxe, taxe de autorizare, etc.) apărute și neachitate în timpul stării de urgență, în condițiile în care industria de gambling tradițională a avut activitatea complet stopată de pandemie. 

 

În practică, este foarte posibil ca mulți organizatori de jocuri de noroc să nu dispună în timp util de sumele necesare achitării unor datorii fiscale semnificative, inclusiv taxe de autorizare, ținând cont de faptul că activitatea lor a fost interzisă pe toată durata stării de urgență 

 

Comentarii alineat (5) 

 

Alineatul (5) precizează faptul că organizatorii de jocuri de noroc nu datorează taxa de autorizare pentru perioada stării de urgență. Această afirmație presupune că sumele care ar fi fost datorate în condiții normale pentru această perioadă se deduc din valoarea taxei de autorizare calculată tot în condiții normale, după permiterea începerii activității, și datorată în avans. În același timp, se poate afirma prevederile alineatului (5) nu se referă la obligațiile fiscale de natura taxei de autorizare a căror scadență a intervenit pe parcursul stării de urgență și al căror regim este stabilit de prevederile Alineatului (3).  

 

În plus, față de cele menționate, deși alineatul stipulează scutirea de plată a taxelor de autorizare pe durata stării de urgență, el nu precizează ce se întâmplă în cazul în care starea de urgență se prelungește dar organizatorii de jocuri de noroc își vor putea relua activitatea, ca urmare a măsurilor de relaxare ce urmează să fie adoptate de guvernul României, înainte de ieșirea din starea de urgență. Va mai rămâne scutirea valabilă în aceste condiții sau în cazul reluării activității în interiorul stării de urgență, se va reintroduce și obligația plății taxelor de autorizare?  

 

Dată fiind importanța din punct de vedere cash-flow și nu numai a prevederilor Articolului VIII din OUG 48/2020, mai ales în condițiile crizei de lichiditate provocată organizatorilor de jocuri de noroc de încetarea totală a activității impusă de măsurile anti-Covid 19, cred că clarificări suplimentare, aduse printr-un act normativ separat, privind modul de stabilire a valorii taxelor de autorizare în interiorul stării de urgență și a celor datorate pentru trimestrul al doilea și următoarele din anul 2020 ar fi absolut necesare. 

 

Mai mult decât atât, dat fiind faptul că măsurile propuse de guvern prin actele normative emise pe perioada stării de urgență nu sunt, cel puțin până astăzi, suficiente pentru ca industria de gambling să poată supraviețui pandemiei și să își poată relua activitatea în condiții relativ normale, cred că măsuri adiționale de suinere ar fi de dorit.  

 

Dintre măsurile posibil a fi adoptate, eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale care în momentul de față, datorită legislației adoptate în interiorul stării de urgență, pot fi plătite fără a fi subiect de penalități și dobânzi de întârziere conform Codului de procedură fiscală sau de sancțiuni în conformitate cu prevederile OUG 77/2009, ar fi extrem de utilă dacă ar fi legiferată în regim de urgență derogatoriu de la rigorile birocratice specifice legii 207/2015 privind eșalonarea, în special pentru supraviețuirea organizatorilor de jocuri de noroc de dimensiuni medii, care nu au nici rezerve de cash și nici nu pot obține finanțări bancare sau din activitatea proprie pentru a-și putea achita la timp datoriile fiscale amânate până după ieșirea din starea de urgență. 

 

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *