Andy Stănescu, producer at Sport Total FM: ” Gambling, a fabulous source for income within the civilized countries, could bring profits to Romania by association with the tourism industry”Andy Stănescu, realizator la Sport Total FM: ” Gambling-ul, o sursă fabuloasă de venit în țările civilizate, ar putea aduce bani României prin asociere cu turismul”

marți, 26 octombrie 2010

The producer of the broadcasting ”11 Meters” and ”Mitran’s League” from Sport Total FM, Andy Stănescu, having a vast experience with the central press, has often attracted audience through his incisive style. The journalist laid down on the board a few painful problems with which Romania deals and issues a red card to the authorities for the way of tackling this situation, including gambling.

How did your radio adventure begin? How did your press career start?

My first contact with the press was, I think, in 1990, when I was selling newspapers in the University Square. This type of press had a certain coloring and was saying ” Oh, dear”. At that time we were lacking distribution and we had to deliver the newspapers ourselves, collected the money and with the earnings we were printing another round. All of this activity lasted until 13 June.

How was the press of those times?

A lot (laughs). The press was plentiful and bad. Nowadays it has reduced, but hasn’t changed much quality wise.

Regarding the fact that the current press has divided into two categories, the one serving the power and the one serving the public, in which category you fit?

I think we rather fit in the second category, the one serving the large public, firstly, because we are not tackling things too seriously most of the times. As, neither football nor sport for all that matter, are not offering dead serious talking subjects, especially on the inside level. I think we rather fit into the serving press category, because if we were the obedient press, most probably we wouldn’t have existed in the first place. We have nonetheless some compensation when you work for a smaller company which is at the beginning of the road, nobody calls to dictate what to and what not to say, this is our advantage. However, financially wise, we are making ourselves also a disadvantage, professionally wise too (laughs)

Taking into consideration the large public that you have, how would you define it? 

We have a captive public. Especially the Romanian public is captive as it has no alternative. We have, in general, a bad quality press, and with this occasion I ask for forgiveness from my colleagues in the press, bur they know very well what they are doing and also the foreign publications are not reaching, normally, to us, and if they do, there is nobody to read them. Thus, our public becomes captive. Shortly, there will be no way to read them translated into Romanian and there will be left just us, the pensioners (laughs)

What’s your opinion on gambling in Romania?

The Gambling is taboo. And we shouldn’t associate it with prostitution or drugs, because it represents a way of spending one’s time in a pleasant manner, especially when a winning is involved. And this segment deserves a proper treatment as it is a fabulous source of income in many civilized countries and, as we need money, we can produce revenue legally through gambling, especially when there is a huge demand on the market.  We also have professional poker players which is a positive aspect. Romania has a history with this as the casinos started here in about the same period of time as throughout Europe. Bucharest has earned the ”Little Paris” title because it had the same ”joie de vivre”, which you could also find in Paris. You could find everywhere coffee houses, casinos and places where people could relax and chill in a pleasant atmosphere. I saw that now too the casinos attract people but, for now at least, the living standard is very low in Romania. We could very well earn this side of entertainment also through association with the tourism industry, in which it hasn’t been too much invested into unfortunately.

How is a day of your life?

Excepting the fact that I can manage to leave two or three day a year at the seaside, the rest is pretty boring. Like in any job, and mine is no exception, in Romania you get the feeling that there’s no reason in doing it and you’re not doing anything and what you do fells into the wrong hands and consequently there no capacity to process the information. It’s hard to choose and difficult to figure which way to take as long as your fridge is empty. From this point of view, the days are boring, in general, for everybody. We’re lucky we do what we like and this has became a rarity in Romania as the Romanians don’t do what they like to do, but they have no choice. There is no working market, no business environment due to the fact that the state is robbing us. There’s even being made a calculation by an economist at a TV station and found out that if a merchant would pay absolutely all the taxes toward the state, the total would be 110%. So practically he would have to pay in order to sustain his business.

Is there anything good in Romania? How do you explain?

Apart from people, at present, there’s nothing good in Romania. Human resource we still have, not all the talented people left the country, moreover some of them, from difficult to understand reasons, began to return, and other can’t leave because they have families, friends, businesses here and sunk too much into this everyday life that they can’t leave. But these resources aren’t exploited properly. And the most spoken durable development strategy should take into consideration, firstly, the human resources. Only like that Romania can be re-professionalized. Fundamentally, the man gives the place gratitude. You can have a very bad product that can be sold quite well by skilled people, not the reverse. In fact, we never lacked this chapter. Sadly, for the next three or four decades I can’t foresee anything good.

Do you think we will ever have a system that would ever disregard the political changes? Why?

We were disadvantaged by our location too – I’m looking for excuses now although I normally don’t. We haven’t had the chance to keep the pace with the great western nations. For instance, England in the Middle Eve was a rather small country, with little population, but they had more then one factor that helped forming the nation. We aren’t yet a nation, but mere a people, because we lack civic conscience, character, hence the need of a master, a great leader to guide us even if we fear him, without him we can’t live. It has always been like that. Could be hundreds of years to pass until we could develop so much that we assimilate only what’s good, not the reverse. We borrowed the Eastern habits, not the Western ones, except for logic. We will always be in need of a ” dad” of the nation, this explains the fact that Ion Iliescu lead this country for almost 20 years, and should Traian Basescu ran for presidency again, he would probably win once more.

There was a slogan after 20 years:”The only solution, a new revolution!”. Do you believe in the possibility of a social revolution or revolt into the Romanian conscience? Why?

No. On one hand because the Romanian doesn’t revolt but in his own kitchen, like for instance if the soup is cold, he will lay his anger upon his wife or he exhibits his indignation over a beer with his friends. On the other hand, the criterion for this kind of revolt has no longer met as the age of social tremors is over. Twenty years ago maybe was something of this type, even if it wasn’t a proper revolt, bur mere a consequence of the Cold War. We used to be a part of a certain political block, the civilized countries were forming a different block and the disappearance of the communism was inevitable. We had another favorable moment in the XIX century, but back then was the waking time for the peoples and got carried away. We also had people who were educated in the West, at Berlin, Paris, some in London, but now not any more, those times are gone. Nowadays everything is a business and we have to adapt and produce, but Romania hasn’t produced anything since inter-war period and it’s no wonder that we’ve reached this point.

Andy Stănescu, together with his colleague Radu Banciu meet at 11 Meters their most faithful listeners, everyday for three hours, Monday to Friday, on 105,8 FM. And in weekend, Andy invites his public to score in Mitran’s League.Realizatorul emisiunii 11 Metri și al Ligii lu’ Mitran de la Sport Total FM, Andy Stănescu, cu o vastă experiență în presa centrală, și-atras adesea publicul prin stilul său incisiv. Jurnalistul a pus pe tabela de marcaj mai multe probleme spinoase cu care se confruntă România și dă un cartonaș roșu autorităților pentru modul în care abordează situația, inclusiv în gambling.

Cum a început aventura voastră la radio? Cum ți-ai început tu cariera în presă?

Primul contact cu presa a fost cred că prin 1990, când vindeam ziare la Piața Universității. Acest tip de presă avea o anumită coloratură și spunea ”Măi, dragă”. În acea perioadă nu aveam distribuție și ne împărțeam noi ziarele, strângeam banii și cu ce se strângea, tipăream încă un rând. Toată această activitate a durat până pe 13 iunie.

Cum era presa acelor vremuri?

Multă. (râde) Presa era multă și proastă. Acum s-a mai împuținat, dar nu s-a schimbat prea mult din punct de vedere calitativ.

Având în vedere faptul că presa actuală s-a cam împărțit în două categorii, cea aservită puterii, și cea deservită publicului, în ce categorie vă integrați?

Cred că nouă ni se potrivește cea deservită publicului, în primul rând, pentru că facem un deserviciu ascultătorilor, aici nu cred că trebuie să ne creadă pe cuvânt și oricum, de cele mai multe ori nici nu discutăm serios. Însă, nici fotbalul și sportul, în general, nu ne oferă subiecte de discuții serioase, mai ales pe plan intern. Cred că ne încadrăm la categoria presă deservită, pentru că dacă am fi fost aserviți, probabil că nici nu am fi existat. Avem însă și unele compensații, atunci când lucrezi pentru o companie mai mică, aflată la început de drum, nu te sună nimeni și nu-ți spune nimeni ce să zici și ce nu, acesta este avantajul nostru. Însă, din punct de vedere financiar, ne facem și nouă un deserviciu, și din punct de vedere profesional, la fel. (râde)

Ținând cont de publicul numeros pe care îl aveți, cum l-ați defini?

Avem un public captiv. Publicul român este captiv pentru că nu are alternativă. La noi presa este, în general, de proastă calitate, le cer iertare colegilor de breaslă, dar și ei știu foarte bine ce fac, și publicațiile străine nu ajung, de regulă, la noi, iar dacă ajung nu are cine să le citească. Astfel, publicul nostru devine captiv. În curând nu va mai avea cum să le citească și pe acestea publicate în limba română și vom rămâne doar noi pensionarii. (râde)

Care este părerea ta despre jocurile de noroc din România?

Gambling-ul nu este un domeniu tabu și nu trebuie asociat cu prostituția sau drogurile, pentru că reprezintă o modalitate de petrecere a timpului într-un mod plăcut, mai ales atunci când câștigi. Iar acest segment trebuie tratat cum se cuvine pentru că este o sursă de venit fabuloasă în multe țări civilizate și, cum noi avem nevoie de bani, am putea produce bani în mod legal prin intermediul jocurilor de noroc, mai ales când există o asemnea cerere, de la vlădică până la opincă. Avem și mulți jucători care câștigă din pokerul profesionist, iar acesta este un aspect pozitiv. România are o istorie în această zonă întrucât cazinourile au apărut și la noi cam în aceeași perioadă în care s-au răspândit în toată Europa. Bucureștiul a fost numit ”Micul Paris” pentru că era acel ”joie de vivre”, pe care îl găseai și în Paris. La tot pasul erau cafenele, cazinouri și locuri unde oamenii se puteau relaxa, într-o atmosferă cât se poate de plăcută. Am văzut că și acum cazinourile au priză la oameni, dar, deocamdată, nivelul de trai este foarte scăzut în România. Am putea câștiga foarte bine din această latură a entertainment-ului și prin asociere cu turismul, în care, însă, nu prea s-a investit la noi.

Cum se desfășoară o zi din viața ta?

Cu excepția faptului că reușesc să plec câte două-trei zile pe an, la mare de obicei, pe litoralul nostru, în rest sunt plictisitoare zilele. Ca în orice meserie, și în asta, în România ai senzația că o faci degeaba pentru că nu faci nici tu nimic și nici ce vrei tu nu ajunge la cine trebuie și cum trebuie fiindcă românul nici nu mai are acum capacitatea să proceseze informațiile. E greu să alegi și e greu să îți dai seama pe ce drum ar trebui să mergi, atâta vreme cât nu ai ce pune pe masă. Din punctul ăsta de vedere, zilele sunt plictisitoare, în general, pentru toată lumea. Norocul nostru este că facem ce ne place și asta a devenit o raritate în România pentru că mulți români fac ce nu le place, întrucât nu au de ales. Noi nu avem nicio piață a muncii, nu avem mediu de afaceri deloc, dat fiind faptul că statul strânge de gât. Chiar a făcut un economist un calcul la un post de televiziune și a constatat că dacă un agent economic care lucrează în comerțul cu amănuntul și-ar plăti absolut toate dările către stat, ar ajunge la 110%. Practic, acesta ar trebui să vină și cu bani din altă parte ca să suțină afacerea.

E ceva bun în România? Cum explici?

În afară de oameni, în momentul de față, nu e nimic bun în România. Resurse umane încă mai avem, nu au plecat chiar toți oamenii talentați, ba chiar unii dintre ei, din motive greu de înțeles, au început să se întoarcă, iar alții nici nu mai pot pleca pentru că au familii, prieteni, businessuri aici și s-au amestecat prea mult în banalul ăsta cotidian încât nu mai pot pleca. Resursele astea nu sunt, însă, exploatate. Iar strategia de dezvoltare durabilă, despre care tot vorbesc autoritățile, ar trebui să țină cont, în primul rând, de resursele umane. Numai așa poate fi reprofesionalizată România. În fond, omul sfințește locul. Poți să ai un produs foarte prost, dar pe care să-l vinzi foarte bine dacă ai oameni pricepuți, invers nu. De fapt, noi nu am stat niciodată prost la acest capitol. În rest, nu văd nimic bun, nici pentru următoarele trei-patru decenii.

Crezi că vom avea vreodată un sistem care să nu țină cont de schimbările politice? De ce?

Aici ne-a dezavantajat și zona, acum caut și eu scuze, deși, de obicei, nu o fac. Noi nu am avut șansa să ne dezvoltăm în același ritm cu marile națiuni din Vest. De exemplu, Anglia în Evul Mediu era o țară mică, cu o populație mică, dar la ei a fost un cumul de factori, care au format națiunea asta, noi încă nu suntem o națiune, ci doar un popor, pentru că nu avem conștiință civică, ne lipsește caracterul, de aceea și simțim nevoia să avem întotdeauna un jupân, marele stăpân, care să ne îndrume, chiar dacă ne e frică de el, fără el nu putem trăi. Așa am fost dintotdeauna. Nu știu câte sute de ani vor mai trece până când vom ajunge să ne dezvoltăm atât de mult încât să asimilăm doar ce e mai bun, nu ce e mai prost. Noi am luat doar dinspre Est, dinspre Vest nu prea am luat nimic, cu excepția logisticii. Întotdeauna vom avea nevoie de un ”tătuca”, așa se explică și faptul că Ion Iliescu a condus țara aproape 20 de ani, iar Traian Băsescu dacă va mai candida, va câștiga din nou.

Era un slogan după 20 de ani: ”Singura soluție, o nouă revoluție!”. Crezi în posibilitatea unei revoluții sociale sau a unei revolte în conștiința românului? De ce?

Nu, pe de o parte pentru că românul nu se revoltă decât la el în bucătărie, eventual dacă e ciorba rece, și își varsă tot năduful pe nevastă, sau își manifestă indignarea în prezența prietenilor la o bere, iar pe de altă parte nu mai sunt întrunite condițiile pentru așa ceva fiindcă s-a cam terminat epoca frământărilor sociale. Acum 20 de ani se putea face ceva, chiar dacă nu a fost o revoltă, ci doar o consecință a Războiului Rece. Noi făceam parte dintr-un bloc politic, țările civilizate erau membrele altui bloc și era inevitabilă dispariția comuniștilor. Am mai avut un moment bun în secolul al XIX-lea, dar atunci era perioada în care se trezeau popoarele din somn, atunci am fost duși de val. Totodată, aveam și oameni școliți, educați tot în Vest, la Berlin, Paris, foarte puțin la Londra, dar acum nu mai sunt, s-au dus acele vremuri. Acum totul este un business și noi trebuie să ne adaptăm și să producem, dar România nu mai produce nimic din perioada interbelică și nu e de mirare că am ajuns cum ajuns.

Andy Stănescu, împreună cu colegul său Radu Banciu își întâmpină la 11 Metri cei mai fideli ascultători, în fiecare zi timp de trei ore, de luni până vineri, pe frecvența 105,8 FM. Iar în weekend, Andy își invită publicul să înscrie în Liga lu’ Mitran.

Author: Editor

Share This Post On


  1. Salutari lui Andy din partea brigazii de promovare a lui si a lui Radu pe internet !

    Post a Reply
  2. Andy Stănescu – cel mai bun lucru care s-a întâmplat presei româneşti în ultimii 20 de ani. O excepţie într-un peisaj în care sunt promovate şi apreciate non-valorile, incultura şi mizeria umană. Andy, să nu te schimbi niciodată! Şi nu ne părăsi. Avem nevoie de tine.

    Post a Reply
  3. stiam eu ca e un interviu in care nu isi are loc banalul. Ar fi bine sa fie la fiecare numar un interviu cu Andy

    Post a Reply
  4. Andy, te-am auzit odata la radio spunand ca joci wow :). Pe facebook mi-a raspuns Banciu ca n-ai avea cont, la radio nu te-am mai prins, poate treci pe aici sa-ti citesti interviul si ai placere sa-mi dai un mesaj pe blog sau in mail cu numele si realmul pe care joci – facem cateva raiduri :). Bafta!

    Post a Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.