Alin Gălățescu, una dintre cele mai importante personalități din fashionul de la noi din țară, ne-a oferit unul dintre cele mai interesante interviuri care au apărut vreodată la noi în revistă. Vă invităm să citiți acest material plin de savoare, unde veți afla ce gândește Alin despre subiecte dintre cele mai diverse: modă, cazinouri, poker, stil vestimentar, atitudine sau noroc.
Care e primul lucru care îți vine în minte când spui “casino” sau te gândești la cazinouri?
Niște filme din seria James Bond sau Cazinoul din Monaco, dimineața, în filmele italiene.
Am observat în România o mulțime de oameni isterizați dacă îi întrebi dacă au intrat vreodată în vreun cazino. De ce crezi că există atitudinea asta? Oamenii sunt conduși de prejudecăți la noi?
Cazinourile sunt văzute ca niște locuri toxice, în sensul că există niște oameni care se duc acolo și nu pot să-și stăpânească instinctele de a juca și asta, de cele mai multe ori, le provoacă mari pierderi pe care ei nu le pot suporta. Deci, par niște spații în care niște oameni încearcă să se salveze de niște pasiuni și nu reușesc. Iar la noi fiind la un moment dat o explozie de cazinouri, sunt văzute ca o modalitate de a spăla bani, asta-i percepția opiniei publice.
Tu ai intrat vreodată într-un cazino? Cum ai descrie atmosfera de acolo?
Am intrat în niște cazinouri să le zicem atipice, am intrat în Cazinoul din Constanța unde am făcut fotografii sau evenimente, sau am fost în Cazinoul Bucur, unde am fost în urmă cu mai mulți ani, care era adăpostit într-o clădire cu o arhitectură superbă, e foarte grafic, pe mine m-a interesat din punct de vedere architectural și am fost în Cazinoul din Sinaia unde am făcut evenimente, ședințe foto, video.
Care este stilul vestimentar potrivit într-un cazino oriunde în lume, într-un loc unde nu ți se impun reguli?
Sunt mai multe unghiuri de abordare. Poți să te duci într-un cazino ca într-un loc unde poți să faci ceva distractiv. Am prieteni care se duc în cazinouri pe principiul am niște “mărunței” și care zic ei “hai să-i spargem” într-un mod fun și atunci fac din asta o seară de gală, unde se îmbracă foarte elegant, ajungându-se până la smocking, ele rochii cu spate gol, lucrul ăsta îl fac mai ales afară din țară. Pentru cei care fac asta de mult timp și poate mai des, cred că trebuie să abordezi o ținută mai comodă, depinde ce vrei să pari. Pe de o parte, dacă ești un înveterat al jocurilor nu contează cum te îmbraci, important este să ajungi la mașina de joc sau, repet, îl tratezi ca pe o seară specială, și atunci te îmbraci elegant.
Crezi că stilul vestimentar este legat de atitudine?
Sută la sută! Atitudinea face uneori mai mult decât stilul, și atunci atitudinea este ceva pe care grefezi stilul tău și niciodată invers.
Crezi că felul în care te îmbraci și te îngrijești de tine ține de auto-respect?
Auto-respectul este prima bază, după aceea fără auto-respect nu înseamnă curățenie sau reflectarea corectă către ceilalți a ceea ce ești tu, înseamnă multe lucruri. Acesta este fundamentul zero al oricărui om să-i zicem normal, pentru că sunt foarte mulți care au diferite faze de crize de auto-respect. Pe de altă parte unii fac din asta uneori un anti-stil, voit, în sensul de comod și noi, ca bărbați, ne îmbrăcăm mai lejer, și mizele sunt mai mici între noi. La bărbați contează mai mult ce spunem, cum spunem, cum “jucăm alte cărți”. În timp ce în publicul feminin cartea vizualului are o pondere foarte mare, poate să ajungă și la 80%, adică aparența și transmiterea mesajului prin vizual este fundamentală, sigur la care se adaugă simțul olfactiv, să miroasă bine, să fie curată, îngrijită…Am fost acum la Gala Gopo și cu toată lumea și televiziunea acolo nu este admisibil să vii nespălat pe păr sau neîngrijit sau în adidași…Adică, tipul ăsta de frondă este la rândul lui passé. Nu orice este contra, înseamnă că reprezintă ceva. Uneori este ca și cum ai da cu piciorul într-un zid. Nu înseamnă nimic. Înseamnă o prostie și atât.
Ce ținută alegi: Robert de Niro din “Casino” sau Warren Beatty din “Bugsy” sau George Clooney din Ocean Eleven?
Mie îmi place George Clooney ca și personaj și mai ales ca echilibru între personaj și modul în care se reflectă prin stil vestimentar, însă și Warren Beatty este o emblemă pentru zona elegantă. Iarăși, îmi place Robert Redford cu vestitele modalități de a purta tuxedo, ipostaze pe care nu le-a mai egalat nimeni până acum. Robert de Niro este un pic formal în acel rol, însă el interpretând un personaj un pic mai underground nu-l asociez neapărat cu experiențele zonelor ultraelegante. L-aș atașa mai degrabă cu o experiență mai dură, mai urbană, mai dinamică, nu-l vezi așa într-un stil așezat, în timp ce George Clooney sau Robert Redford reprezintă personaje aproape statutare, cu ceea ce înseamnă emblematica unui stil elegant.
Crezi că trebuie să ai “clasă” ca să fii jucător sau în ziua de azi nu mai e necesar?
Probabil ca să fii un jucător bun, clar trebuie să ai și o forță interioară. Să ai clasă poate ar trebui să ai, eu știu, pentru mizele mari, nu știu exact. Pe de altă parte am cunoscut tangențial o grămadă de chinezi mici și anoști și cvasi idioți care stăteau în cazino între 8 și 12 ore pe zi și nu aveau nici un pic de clasă.
Joci poker sau ai jucat? Ce părere ți-a făcut jocul?
Nu. Însă am jucat bridge, iar bridge-ul este considerat un joc pentru oameni inteligenți.
Însă, dacă este să privești lucrurile din exterior ce părere ți-a făcut avântul din ultima vreme a acestui fenomen?
Am văzut o explozie a pokerului pe video, pe internet, unde am văzut foarte mulți tineri. Pe vremuri, jocul de poker era văzut mai aproape de zona bridgeului, acum este considerat chiar sport, dacă nu mă înșel este introdus ca sport la Olimpiadă, ceea ce mi se pare ridicol. Nu-mi dau seama de ce…îți exsersezi mimica feței sau rapiditatea mâinii? Sunt alte sporturi care ar putea merita asta. Este asociat cu șahul sau Go, jocuri unde există mult mai multă strategie în etape, în “terasă”…În poker există o strategie legată de o reacție rapidă la o situație sau alta, dar nu poți să strategizezi principial…decât poate tehnicile de reacție și nu neapărat să-ți faci o strategie de atac sau altceva. Nu se poate compara, în opinia mea, cu bridgeul, șahul sau go-ul.
În viziunea ta, cum ar trebui să se îmbrace un jucător de poker? Genul Bond este un reper prea ridicat?
Nu, este un reper nerealist. Nu cred că ar trebui să se îmbrace ca unul care lucrează la SRI. Eu, de exemplu, am multe meciuri să intru la show-urile de modă de la Paris. Mie foarte greu, pentru că eu sunt un personaj pe care dacă îl vezi o dată îl reții, nu poate devenii invizibil – sunt mare, ras în cap, barbă mare, am toți parametrii “negativi” din punctul ăsta de vedere. Nu știu, cred că un jucător de poker trebuie să fie un personaj egal, inestetic, cu reacții cât mai mici. Cu toate că cei care joacă acum poker sunt de cele mai multe ori niște puști, aproape de cartier, inteligenți – fac conexiuni repede, au niște instincte matematice bune, cu o atenție pe care trebuie să o acorzi circulației cărților; par niște puști dezghețați. Însă în nici un caz nu e vorba de James Bond. Genul acesta de abordare l-aș vedea poate la o ruletă, sau ceva de genu, însă Bond este stilul asumat de cineva care se duce să joace în sensul fan al jocului de noroc, adică să vedem cum mai stăm cu norocul astăzi…Comoditatea a devenit fundamentală. Pe vremuri, cazinourile erau la intrarea în sălile de dans, adică era ceva pe care-l făceai înainte de a se încinge atmosfera, socializam, pierdeam câțiva bani și după aceea ne petreceam poate restul serii pe ringul de dans. Era văzut ca un entertainment. Uite, de exemplu, așa se petreceau lucrurile în Cazinoul din Sinaia, care era considerat un Monaco al Europei de Est. Noi aveam pe vremuri primele 2 cazinouri (Sinaia și Constanța) din cele 5 ale Europei. Asta spune multe.
Ce procente acorzi următoarelor repere pentru a-ți defini cariera: “noroc”, “pasiune”, “talent” și “ambiție”?
Cred că pe primul loc este pasiunea, după aceea este talentul, ambiția și la final, norocul. Dar oricare dintre ele, dacă lipsește, se strică echilibrul. Dacă nu ai pasiune nu mai are nici un rost “să te joci”, dacă nu ai ambiție există foarte multe efecte de val, care se traduce prin faptul că un val puternic presupune și un recul puternic și atunci trebuie să fii conștient de propria energie pe care trebuie să o aloci ca să mergi mai departe, împingând reculul într-o energie și mai mare, iar fără noroc sunt niște conjucturi în care noi trebuie să avem noroc în fiecare secundă când pășim pe o treaptă.
Care sunt cele mai frecvente greșeli vestimentare pe care le fac femeile? Dar bărbații?
La bărbați mă deranjează neîngrijirea și abandonul cronic al alegerii produselor sau alte lucruri, însă măcar să fie curate lucrurile cu care te îmbraci. La bărbați trendurile se schimbă mai încet, și sunt promovate mai puțin, revistele noastre de bărbați sunt mediocre în marea lor majoritate. La femei e reprobabilă asumarea rolului lor de obiecte sexuale, cu toate că toată viața luptă împotriva sensului ăsta. Există la unele femei o ostentativitate care vine mai ales din incultură și din ideea că din nefericire sexul încă vinde și erotismul creează “cariere”.
Care este lucrul cu care te mândrești cel mai mult în cariera ta? Dar pe plan personal?
Pe plan personal, oamenii pe care i-am cunoscut. Cu mulți dintre ei am construit lumi, și asta mi se pare cel mai interesant. Iar pe plan profesional descoperirea și impunerea unor nume mari din modă. Aproape 80% din oamenii cunoscuți din modă au trecut pe la mine; ceea ce este imens. Plus evenimentele pe care le-am “născut”, revistele pe care le-am făcut, radiourile pe care le-am construit, emisiuni. Sunt enorm de multe lucruri.
Care sunt proiectele la care lucrezi în acest moment?
Printre proiectele imediate pot să vă spun de un show cu Sandra Galan, un tânăr designer foarte bun care a fost și elevul meu la Academia de Artă unde am ținut cursuri 2 ani și jumătate la Cluj și 1 an și jumătate în București unde am realizat și cu doamna profesoară Ioana Avram cel mai complex și cel mai reușit proiect alternativ de învățământ în zona de fashion. Se chema Una Moda Grup. Și dacă e să se facă vreodată modă cu adevărat la noi, la nivel de învățământ e cea mai bună metodă prin care se poate face. Și apoi vă pot spune de Fashion Teen care este un proiect de-al meu de descoperire de noi fotografi în care eu le creez toate condițiile ca ei să se manifeste de la designer, modele, locație, machiaj și direcție artistică.
Și pe 21 mai pregătesc Gala Avanpremier care este cel mai mare eveniment de modă multi-brand de la noi pe care-l fac la serele de Bellagio Casa. Este a douasprezecea ediție și la fiecare ediție descopăr între 2-4 noi designeri pe care îi scot în față și acum am 2 designeri absolut speciali.
Cum arată o zi liniștită din viața ta?
Citesc foarte mult, îmi place fotografia, îmi place moda și stau 24 de ore conectat la tot ceea ce se întâmplă în fashion, de la tot ce înseamnă designeri, siteuri, campanii de imagine, citesc tot ce ține de zona de fashion, am cea mai mare bancă de imagini de la noi din țară, am cea mai mare bibliotecă de fashion din România.
Iar o zi liniștită e în Paris după show-uri când mă duc să mă plimb pe străzi, să mă deconectez de tot ce înseamnă forfota din acele zile când eu urmăresc între 8 și 10 prezentări de modă. Și îmi place Barcelona, sunt un mare fan Gaudi, îmi place Dali.
De vreo 3 ani descopăr România. Din 52 de weekenduri cât are un an, 48 sunt în țară unde explorez fiecare bucățică din țara noastră până la nivel de ulicioară. Sunt foarte multe locuri fabuloase în România!
