duminică, 14 noiembrie 2010

Andrei Gheorghe: “If you take a sit at the table and don’t realize who the loser is, the loser is you”Andrei Gheorghe: ”Dacă te așezi la masă și nu știi cine este fraierul, fraierul ești tu”

You can take certain knowledge from poker and then applied it to your own life. One of them teaches you the most important thing: to take a sit at the table, be in the game and always gamble with the best since they help you improve yourself. There are also other wisdoms materialized by observations; they are sensational because they can direct you and they can also offer the key. This is a quota regarding the poker wisdom that I really love: “If you take a sit at the table and don’t realize who the loser is, the loser is you”

What made you answer the challenge of Poker Stars? 

Poker is the sport I love very much, and the Poker Club is one of the most interesting Tv formats I have watched lately. I had an idea like that 7-8 years ago; I put together a demo with poker for Antena 1. It was not with Texas Hold ‘em, but I has this good feeling about the explosion of poker within TV and the society because poker has what the spectator needs: drama, adrenaline, definite characters, a space where everything happens right in front of you, you can identify with one of the players… and it also has one element we enjoy- money. The fact that we can see the money, regardless their winning or losing, attracts the viewers. Even if money is the motor in pro poker, the game is the one creating the tournaments. There are created circuits where the players wish to get in, where they can meet people they pay respect to… it also has this sensational democratic feeling that in real life is so difficult or even impossible to reach; I am not talking just about the sex equality, and the fact that there are no differences between men and women. It is about the victory, achieved on one self, the visible victory awarded in front of everybody that is not usual in our everyday life. I believe that the political environment would function even better on the grounds of Hold’em; it would be more honest, straight and fair. In return of hidden negotiation, I’d rather have a fair blind in front of everybody. This way we could see the strategy in front of our eyes, not see just the results coming from the back door of a smelly joint. Poker is much better than the political life, since it is fair, above the society itself.

What can you tell about the Poker Club?

Poker Club is a major coproduction between Holland, Prime, Poker Stars, many important gamblers who took a sit at the table and decided to make this work. The Dutch have the knowhow of the phenomenon, Prime has the best viewers, well trained for this format, Poker Stars has the huge internet knowhow and gaming operation, and Gheorghe has the knowledge of getting all these things together around one table.

What do you think about the fact that poker has been declared, in May, the game of mind?

It was predictable. Within the campus, there was this sensational division of the players. I have the vision of an engineer, and therefore a certain superior arrogance. The engineer has white socks, listens to Pink Floyd, reads Isaac Asimov and plays bridge. Playing this game, I used to think of myself as the greatest pensive in the campus, while the poker players were just gangsters- smoking, drinking and missing classes. I used to make the apology of poker against bridge, considering bridge a more mechanical, predictable, and easier game, no more than numbering. Putting the games on balance, all the elements that could not be perfectly accounted, as the moment of interaction with the opponent, the bluffs, your image projection at the table, you could create personality, real or not, functional within that space. I read a very interesting book, where there was this analysis about the fact that within the depth of the American policy there is a doctrine according to which an American president cannot be a good leader unless he is a good poker player. There were statistics and stories of the greatest poker games, of the greatest American presidents, and there was even a Top 10 where the first position belonged to Nixon, within a game that took place on a port plane, during the war, and the players represented the fleet of the origin country. This was a historic encounter, and the game was entirely consigned. But we are talking about an old poker game, totally different. Hold’ em is an upgrade, a 2.1, exactly the difference before 2000 and after, a turbo poker, faster, with a younger target, with power and speed. However, that Old School Five Cards had prominent social elements, story, conversations, wasted time and was kind with the player.

You bet your best cards or you like bluffing?

I am completely based on the cards. Secondly, I am not ready for Hold’em. I break out a second later, so to speak, while this game needs immediate reaction. I lose a second because I watch what happens around, then I am completely based on the card, and therefore, I am at least 30-40% behind and I find it very difficult to catch the game. I cannot play Hold’em yet, I am still enjoying the five cards poker. As a player, I am building certain cards, I make you pay and make you develop a certain feeling about me. The minute I believe I have developed the feeling of being a cards player, I start changing my style and play according to all the steps before and start bluffing. But this is not a perfect system. I am a mediocre player, yet enthusiastic.

What’s your opinion on the local gambling market?

From my point of view the local gambling market is a primitive one, since we find very good placements, and regarding the casinos I don’t think Romania is delayed. Yet, the perception on the industry is piteous, since first of all, gambling is associated to vice. We mustn’t theorize though, since this particular segment attracts the underworld, and this creates negative news. On a 15 to 20 years period this develops a certain image in peoples’ minds that includes contravention, cash, tax evasion, Chinese, dangerous retrievers, ferrets. Regarding the production, the industry in Romania provides everything it is offered on international level. The predictable rise of this powerful young spirit will make gambling change, since the youngsters today are sophisticated; they are connected to everyday news. If they succeed in attracting the attention upon this segment, the industry will grow. If not, gambling will remain hidden. It all reduces to going beyond the legal limits, getting the entire phenomenon in the public space. It takes many years of constant work to achieve that. This is the difference between contravention and the control of the state. Introducing gambling within the public circuit, inevitable it all becomes transparent and doubt disappears.

What do you think about the responsible game, have you seen it in Romania?

No, I haven’t, but my guess is that those who wish to make this industry grow will introduce this element. The responsible gambling is a very important step, since we are dealing with addiction. There are talks about strong drugs, but gambling is also a dangerous drug, that has to be controlled with ration and intellect. You take a sit at the gambling table to have fun, even if, from Dostoyevsky until now days, we are talking about selling our wedding rings and shooting one another in the casinos. Accordingly to a more Romanian dimension, these people are mortgaging their houses. These stories only develop negative emotion. If there was a local gambling industry, they should consider this.

How do you this the representatives of the industry should act for changing the contorted image perceived by the public and the authorities?

I would suggest having a look at the places that had this experience in the past, like Vegas and its entire history, to notice the mistakes and not repeat them, because they don’t have the necessary time to go through this. Someone already did that and it is known that the machines generate more money than the live gaming tables. Practically, we are talking about a marketing exercise, and since I am a marketing man, for me this segment is prior in business, even if some would look at that in a different manner. The constant and coherent communication helps the industry a lot. But this is not an issue specific to this segment only. For example, the Romanian football is a gathering of guys with expensive watches who provoke scandals, shake their bellies and from time to time sell or buy someone. Premier League had the same problem, but it applied the right rules and now it became a huge money machine. But they have cleaned every spot and learned that scandal only brings rejection, they have increased the security representatives, modified the legislation and banned the access of the hooligans on the stadium. Slowly, the coaches started speaking six languages; they graduated business or sports schools. Turning to the local gambling, there is another very important issue that should be considered- addiction and the social point of view.

How do you think the gambling tourism should be supported?

This is out of the question; the authorities are not going to get involved. It would be a waste of time if we thought about what the authorities should do. It is useless and unproductive. I believe in any cash or business generator, I believe in tourism in any form, and gambling is a segment of tourism that generates large spending per capita. But it is naïve to think that in this lifetime you would have a minimum positive effect from the authorities. If the gabling tourism is supported, them a large number of jobs would appear, since this segment requires a lot of services.

Why did you accept the proposal from Prime? What’s the novelty of the tv show “Hello, people”?

I have accepted the offer because it resembles to the situation of the nineteenth, provoked by Pro Tv. There is no way you could say no to such a thing, it is the reality at the beginning, the three years of development. This is the moment when the market is on the edge, operators appear and disappear. Secondly, this is a project I haven’t done yet. I am proud to have been a DJ, beach entertainer; I have made awards contests, political analysis, social disputes, investigations, talk shows, and news programs, almost everything. This is like jumping at night with your eyes closed, into a pool. Even if you think you know it all, you know your abilities; the language… is just like when you are at the table. In a second everything changes, without even realizing why and you must change your strategy. You have to be in shape. Prime is a very good TV station. We function according to the Saxon model, but the Russians have a great television model, high quality. The humor quantity on television is enormous. And I am talking about good stuff, not joking around. Another reason is what happens in Moldavia, the elections, new characters appear, the old characters are leaving the scene, new ideologies, the way they are supported and assimilated by the population, the dance between the Romanians and the Russians. It all happens just like in a poker game, with a big blind ahead without knowing what the others are bidding.

What did the public believe about your show?

I can only speak from my point of view. I like it and I think it is ok. The tv show has a market share of 20%. We used to have these numbers back in the nineteenth and this means we are really doing something.

What are your professional plans for the future?

I have to important projects in two different countries, few in Romania, but I am on hold, so to speak. I always have project that don’t see the light, or I expect them to see the light. When they connect I talk about them, but until that moment, I am developing, searching… most of the times catching nothing… I visit Delta, fish for three days without getting anything, but I am there, and this is the most important thing.

Andrei Gheorghe, the host of the Tv show “Poker Club” broadcasted by Prime Tv on Sundays, presents the confrontation between the best poker players qualified within the online tournaments of PokerStars.net. and well known characters of the local showbiz as Florin Piersic Jr, Gina Pistol, Gabriel Cotabiţă, Alin Caraman, Andra Olaru, Ionuţ Iftimoaie, Claudiu Bleonţ. The producers invite the Romanians to participate to a marathon tournament and to defeat theur favorite star. Din poker extragi anumite cunoștințe pe care le aplici apoi în viață. Una dintre acestea e că cel mai important este să stai la masă, să fii în joc și întodeauna trebuie să joci cu cei mai buni pentru că ei te ajută să crești. Sunt și unele înțelepciuni care sunt cristalizate de pe urma observațiilor, sunt senzaționale pentru că pe o linie îți dau o cheie. Așa este și un citat pe care eu îl iubesc, referitor la înțelepciunea de poker: ”Dacă te așezi la masă și nu știi cine este fraierul, fraierul ești tu”.

Ce te-a determinat să răspunzi la provocarea celor de la Poker Stars?

Pokerul este un sport care-mi place foarte mult, iar Clubul de Poker este unul dintre cele mai interesante formate de televiziune din ultima vreme. Am avut o idee asemănătoare acum șapte-opt ani, am făcut un demo cu pokerul la Antena 1, într-adevăr nu era cu Texas Hold’em, dar prevedeam cumva explozia pokerului și în televiziune, dar și în societate pentru că el conține ceea ce îi trebuie spectatorului: dramă, adrenalină, personaje foarte clar conturate, are un spațiu unde totul se desfășoară în fața ochilor tăi, poți să te identifici cu unul din jucători și mai are un element care place foarte mult, banul, acesta fiind și factorul declanșator. Faptul că banii sunt la vedere, indiferent dacă cineva câștigă sau pierde, și că totul se petrece în fața lor, asta îi atrage pe telespectatori. Chiar dacă banii sunt motorul în pokerul profesionist, jocul este cel care creează campionate. Astfel apar circuite unde jucătorii ar vrea să meargă, cunosc oameni pe care ajung să-i respecte și are elementul acesta senzațional de democrație, care în viața reală este rar întâlnit sau chiar imposibil. Nu vorbesc doar de egalitatea între sexe și de faptul că între o femeie și un bărbat nu este niciun fel de diferență. Este vorba de faptul că victoria este realizată pe spețele proprii, aceasta este vizbilă și recompensată în fața tuturor, ceea ce în viața de zi cu zi nu se întâmplă. Eu cred că ar fi mult mai bine dacă lumea politică ar funcționa la masa de Hold’em pentru că este mult mai sincer, mult mai straight și mult mai fair. În schimbul unor negocieri în spate aș prefera un blind cinstit în fața tuturor și în felul ăsta vezi măcar și strategia devoalat în fața ochilor tăi și nu făcută undeva în spatele ușilor închise, într-o cârciumă mirosind a mucegai. E mai bun pokerul decât viața politică pentru că e mai cinstit, mai drept decât societatea.

Ce ne poți spune despre Clubul de Poker?

Este o coproducție majoră dintre Olanda, Prima, Poker Stars, mulți jucători foarte importanți, care stau la o masă și toți au hotărât cum să iasă mai bine. Olandezii vin cu un know-how al fenomenului, Prima vine cu un public foarte bun, bine pregătit pentru genul ăsta de format, Poker Stars vine cu tot know-how-ul acela uriaș al internetului și al utilizării jocului, iar Gheorghe vine cu știința însăilării tuturor elementelor la o singură masă.

Ce părerea ai despre faptul că pokerul a fost declarat, în mai anul acesta, un joc al minții?

Era previzibil. Când stăteam în căminul studențesc era o dihotomie senzațională între cei care jucau. Eu am imaginea inginerului, de aceea am și un fel de superioritate arogantă. Inginerul are ciorpai albi, ascultă Pink Floyd, citește Isaac Asimov și joacă bridge. Jucând bridge credeam că sunt cel mai mare gânditor din cămin, în timp ce acei bandiți care joacă poker sunt niște huligani care fumează, beau în timpul orelor și chiulesc. Făceam întotdeauna apologia pokerului în defavoarea bridgeului, considerând bridgeul un joc mult mai mecanic, previzibil, mai ușor, până la urmă acesta este un numbering, o numărătoare. Și, contrapunându-i fluiditatea pokerului, toate elementele care nu mai pot fi contabilizate perfect precum momentul interacțiunii cu adversarul, bluffurile, felul în care îți proiectezi imaginea la masă și reușești să-ți construiești o personalitate, reală sau nu, dar care funcționează în spațiul acela. Am citit la un moment dat o carte foarte interesantă, în care se preciza că undeva în subteranul politicii americane există  doctrină a jucătorilor de poker, potrivit căreia un președinte american nu poate fi un bun conducător dacă nu e un bun jucător de poker. Și chiar erau prezentate statistici și povești ale marilor jocuri de poker, ale marilor președinți americani, apărea și un Top 10 ever, iar pe prima poziție era descrisă o partidă a lui Nixon, undeva prin portavion, prin timpul războiului, iar jucătorii reprezentau flota din țara de origine. Era o întâlnire epocală, iar partida era consemnată, în totalitate. Dar, evident, vorbim de o variantă învechită de poker, care este total diferită de ceea ce întâlnim azi. Hold’em-ul este un upgrade, un 2.1, exact diferența între înainte de 2.000 și după 2000, e un poker turbo, mai rapid, mult mai target-at pe tineri, ai mai multă putere, mai multă viteză. În schimb, acel Old School Five Cards avea elemente de socializare proeminente, narațiune mai multă, conversații, timp pierdut și era mai blând cu jucătorul.

Tu joci cu cele mai bune cărți sau îți place să bluffezi?

Eu sunt tipul de jucător care stă în carte. În al doilea rând, sunt nepregătit pentru Hold’em pentru că mă declanșez mult mai târziu. Aici trebuie să pornești din prima secundă, iar eu pierd timp stând în carte, pierd timp încercând să văd ce se întâmplă și deja sunt cu 30% – 40% în urmă și mi-e foarte greu să recuperez. Încă nu pot să joc Hold’em, sunt în continuare pentru pokerul de cinci cărți. Ca jucător lucrez în construcție, adică, în general, îmi construiesc anumite cărți, te oblig să le plătești și să-ți creezi o anumită senzație despre mine. În clipa în care cred că am format senzația că sunt jucător de carte, atunci încep să-mi schimb jocul și încep să merg, bazându-mă pe ce am făcut până atunci, încep să bluffez. Dar acesta nu e un sistem perfect. Sunt un jucător mediocru, însă entuziast.

Cum vezi piața locală de gambling?

Din punctul meu de vedere piața este una primitivă pentru că găsim locuri extrem de bine realizate, iar la capitolul cazinouri nu cred că România are vreo întârziere. Însă percepția industriei este jalnică, pentru că, în primul rând, gambling-ul este asociat cu viciul și nu trebuie să ne dăm filozofi fiindcă, într-adevăr, segmentul atrage pegră și aceasta creează știre negativă, iar pe o perioadă de 15-20 de ani consolidezi în mintea oamenilor o imagine, care cuprinde infracțiune, bani cash, evaziune fiscală, chinezi, recuperatori cu bâtele, cămătari și gambling-ul capătă reprezentarea de acum. La capitolul producție, ceea ce oferă industria în România se ridică la nivelul întregii lumi. Venirea previzibilă a acestui eșalon puternic de tineri va obliga gambling-ul să se schimbe pentru că, pe de o parte, ei sunt sofisticați, sunt la zi cu toate noutățile. Dacă ei vor reuși să atragă atenția asupra acestui segment, industria va crește, iar dacă nu vor putea face asta, gambling-ul va rămâne într-un con de penumbră. Totul se reduce de fapt la ieșirea în legalitate, scoaterea întregului fenomen în spațiul public. Iar pentru asta îți trebuie zeci de ani de zile de constanță. Este diferența dintre infracțiune și controlul statului. Introducerea în circuitul public spală, inevitabil, totul este la vedere și devine transparent, nu mai apare umbra de îndoială.

Ce părere ai despre jocul responsabil, se vede așa ceva în România?

Nu se vede, dar iar previzionez că cei care vor să crească industria vor introduce acest element. Și jocul responsabil este un pas foarte important pentru că vorbim de adicții. Se discută despre droguri periculoase, dar și gaming-ul este un drog periculos, care trebuie luat cu măsură, cu rațiune și cu intelect. La masa de joc te așezi ca să te distrezi, deși noi spunem aceste lucruri, de la Dostoievski încoace, oamenii își vând verigheta și se împușcă prin cazinouri. La o dimensiune ceva mai românească, își amanetează casa la cămătari. Iar astfel de povești generează o emoție negativă. Dacă s-ar organiza industria locală a jocurilor de noroc ar trebui să țină cont și de acest aspect.

Cum crezi că ar trebui să acționeze reprezentanții industriei pentru a-și schimba imaginea deformată din viziunea opiniei publice și a autorităților?

Le-aș sugera să se uite înspre locurile care au trecut prin astfel de fenomene, înspre Vegas și întreaga lui istorie, să vadă care sunt greșelile făcute de ei și să nu le repete, pentru că nu au timpul necesar să treacă prin asta. Cineva a făcut deja asta și se știe că automatele generează mai mult profit decât mesele de la live game. Practic, e vorba de un exercițiu de marketing, și cum eu sunt un om de marketing, pentru mine acest segment este prioritar în business, chiar dacă unii văd lucrurile altfel. Iar comunicarea constantă și coerentă ajută mult industria. Dar asta nu este o problemă specifică doar lor. Spre exemplu, fotbalul românesc este o adunătură de băieți cu ceasuri scumpe, care fac scandal, dau din buric și care din când în când mai cumpără sau vând pe cineva. Premier League a avut aceeași problemă, dar a pus în aplicare ceea ce trebuia făcut și datorită acestui fapt este acum o uzină uriașă de bani. Pentru asta au curățat totul de la bază, conștienți de faptul că scandalul îndepărtează, au sporit numărul oamenilor de pază, au modificat legea și le-au interzis accesul huliganilor pe stadion. Și, încet, încet antrenorii au devenit vorbitori de șase limbi străine, doctori în business, în sport. Revenind la gambling-ul local, mai este un element foarte important, despre care nu știu dacă este luat în calcul în momentul de față, adicția și problematica socială.

Cum crezi că ar trebui susținut turismul de gambling?

Este aberantă întrebarea pentru că nu ai la ce  să te aștepți de la autorități. Ne-am pierde vremea dacă am sta să ne gândim la ceea ce ar putea sau ar vrea să facă autoritățile. Este inutil și contraproductiv. Cred în orice generator de cash, de business, cred în turism sub orice formă, iar gambling-ul este un segment al turismului care generează cheltuieli mari per capita. Dar, e o naivitate totală să crezi că vei avea vreodată de-a face într-un mod minim pozitiv cu vreo instituție a statului. Dacă s-ar susține turismul de gambling acesta ar genera un număr mare de locuri de muncă pentru că impune o serie de servicii prestate.

De ce ai acceptat oferta celor de la Prime? Ce aduce nou talk-show-ul “Salutare națiune!”?

Am acceptat oferta pentru că seamănă cu starea de la mijlocul anilor ’90, provocată de România și PRO TV la început. N-ai cum să spui pas la așa ceva, e starea de realitate la început, acei trei ani de dezvoltare. Acum este momentul în care piața este pe muchie, apar, dispar operatori din domeniu. În al doilea rând, este un proiect pe care nu l-am făcut. Mă mândresc că am fost DJ, am făcut entertainment pe plajă, concursuri cu premii, analiză politică, comentarii sociale, anchete, talk-show-uri, știri, am făcut aproape tot. Iar aici e ca și cum ai sări noaptea pe întuneric cu ochii închiși într-un bazin. Deși crezi că știi totul, că știi limbile, că știi meseria, e ca la masa de joc. Deodată, într-o fracțiune de secundă totul s-a schimbat, fără să îți dai seama de ce și trebuie să regândești ca la început. Trebuie să fii în continuă priză. De asemenea, Prime e o televiziune foarte bună. Noi funcționăm pe modelul saxon, dar rușii au o televiziune impecabilă, de înaltă calitate. Cantitatea de umor dată pe televizor e ucigătoare și vorbesc de umor de calitate, nu de bășcălie. Un alt motiv ar fi ceea ce se întâmplă în Moldova acum, alegerile, apartiția unor personaje noi, plecarea celor vechi, ideologiile noi care intră, felul în care ele sunt asumate de populație sau nu, dacă sunt asimilate sau nu, dansul între rusofoni și românofoni. Totul e ca la poker și cu un blind mare înaintea ta, fără să vezi ce au licitat ceilalți.

Cum a primit publicul emisiunea ta?

Nu pot vorbi decât din punctul meu de vedere și chiar îmi place și e ok. Dar pot să spun că emisiunea are un market share de 20%. Noi aveam share-urile astea în anii ’90, iar asta înseamnă că facem ceva.

Ce planuri mai ai, din punct de vedere profesional, în perioada următoare?

În media am două proiecte în două țări, mai am câteva în România, dar momentan sunt în așteptare, le dezvolt. Întotdeauna am proiecte care nu-mi ies sau la care mă aștept să-mi iasă. În momentul în care se leagă comunic, dar până atunci întotdeauna pescuiesc, dar mai des nu prind. Eu în Deltă mă duc cu încăpățânare și stau trei zile și nu prind nimic, dar sunt acolo.

Andrei Gheorghe, gazda emisiunii Clubul de Poker, difuzată duminica la Prima TV, prezintă confruntarea dintre cei mai buni jucători clasați la turneele online de pe PokerStras.net și personaje cunoscute din show-biz-ul local, precum Florin Piersic Jr, Gina Pistol, Gabriel Cotabiţă, Alin Caraman, Andra Olaru, Ionuţ Iftimoaie, Claudiu Bleonţ. Producătorii show-ului îi invită pe români să participe la un turneu maraton și să-și demoleze vedeta favorită.






Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.