Tag Archives: las vegas

Oran Gragson, primarul care a dat viață Vegasului

-Oana Mihalache

Chiar dacă cele  mai multe personalități asociate cu dezvoltarea Vegasului vin din zona artistică sau a gamblingului, meritele pentru multe dintre reformele care au schimbat orașul aparțin și celor din zona politică. Un astfel de exemplu este Oran Gragson, cel mai longeviv primar al Vegasului, care a luptat împotriva corupției, a inițiat un val de reforme sociale și a demarat un proiect de sistematizare care a schimbat fața orașului.

A candidat la primăria orașului în 1959 și apoi a rămas pe același post timp de 16 ani. Născut în 1911, Oran Gragson a prins Marea Depresiune a anilor ‘30 în Statele Unite, iar anul 1932 l-a prins la construcția Barajului Hoover – situat între statele Nevada și Arizona, inițiat de președintele Franklin D. Roosevelt în timpul recesiunii economice. Singura lui avere era de 2,70 de dolari, însă nu a apucat să lucreze la baraj decât două săptămâni, iar apoi s-a angajat ca șofer de camion pentru un dolar pe oră. În 1934, s-a însurat cu Bonnie Hanley – iubita lui din liceu – iar luna de miere și-au petrecut-o în Las Vegas.

În mod intuitiv, Gragson i-a spus atunci soției sale, în timp ce încerca să o convingă să rămână în oraș, că într-o zi el va fi primarul Vegasului. La scurt timp după, a început și drumul lui în antreprenoriat, mai exact în 1937, primul magazin la care a lucrat ca partener asociat numindu-se The Little Secondhand Store. După multe alte aventuri antreprenoriale, a ajuns să dețină propriul magazin prin care vindea televizoare. Așa a început, de fapt, să încolțească în mintea lui gândul că vrea să fie primar – poliția din oraș îl anunțase în mai multe seri la rând că i-au găsit ușa de la magazin deschisă, deși el era ferm convins că o închisese. Corupția era în plin avânt în Vegas, iar polițiștii controlau de fapt afacerile locale. Ei bine, spiritul justițiar al lui Gragson avea să pună capăt acestui obicei – sau cel puțin să încerce.

De la novice în politică la cel mai longeviv primar al Vegasului

După ce a eliminat corupția endemică din cadrul Departamentului de Poliție, condus pe atunci de o clică de oameni puși pe furt și alte acte ilicite, Gragson a început să plănuiască lucrul la autostrada Fremont West Expressway, acum parte a U.S. Highway 95 și cunoscută și sub numele de Oran Gragson Expressway. Drumul lui în politică a început odată cu alegerile pentru primăria orașului din 1959, când nu era printre favoriți – nefiind cunoscut printre alegători, însă la alegerile din 1963 a reușit să câștige. Platforma lui electorală includea, printre altele, o reformă radicală în partea de Vest a Vegasului, care avea un decalaj vizibil față de restul orașului. Membru al Partidului Republican, mizele lui pentru mandatul de primar erau stârpirea corupției în rândul polițiștilor și inițierea unor reforme sociale prin care să asigure șanse egale pentru categorii sociale dezavantajate și pentru categorii rasiale diferite. Una dintre primele măsuri prin care a reușit să atragă fonduri pentru planurile sale a fost să îl convingă pe Președintele Nixon să sprijine legislația care prevedea un transfer de fonduri de 1,6 milioane de dolari pentru un program anti-sărăcie în Vegas. În 1968 a propus o altă măsură prin care impunea o taxă pe vânzări prin care aducea 6 milioane venituri anuale pentru orășelul Clark. Un an mai târziu a fost numit Primarul Anului de către organizația Fraternal Order of Eagles, apoi a primit o distincție și din partea Universității din Nevada.

Lunga carieră a primarului Gragson, care a însumat patru mandate, nu poate fi îngrămădită în câteva pagini, însă inițiativele lui au ajutat Vegasul să devină ceea ce este astăzi – un oraș eclectic, atrăgător pentru turiști și pentru antreprenori deopotrivă. Chiar dacă putea să mai candideze, Gragson a decis să se retragă și a devenit directorul asociației Downtown Progress, pe care a condus-o până în 1986. Implicarea lui în socialul Vegasului a transcens limitele birocratice: a făcut parte dintr-un comitet pentru angajarea persoanelor cu dizabilități, iar în 1976 a fost alături de soția lui în avangarda campaniei Cancer Crusade, ca parte a American Cancer Society – acestea fiind doar câteva exemple din implicarea lui civică. Gragson a fost motorul dezvoltării Vegasului, a fost cel care a pus temelia a ceea ce avea să devină Sin City – un oraș consacrat pe harta gamblingului mondial.

Maxwell și Laura Belle Kelch, inventatorii brandului „Sin City” pentru Las Vegas. Inspirația care a ajutat orașul să ajungă în topul destinațiilor de gambling

–          Oana Mihalache

Puțini își mai amintesc sau mai citesc despre personalitățile sau profesioniștii din diverse domenii care au consacrat imaginea Vegasului în lume și care au venit cu diferite inovații în ceea ce putem numi acum „destinația nr.1 a gamblingului mondial”. Două dintre aceste nume sunt Maxwell și Laura Bell Kelch, care nu doar că au înființat un post de radio atunci când Vegas-ul rămăsese fără niciunul, dar au și promovat branduri despre Vegas cum ar fi „SIN CITY”. Acțiunile lor arată că pasiunea pentru un oraș ca Las Vegas poate inspira la inovații menite să dureze decenii.

În 1940, cei doi înființau postul de radio KENO din Vegas, după ce singurul post existent și-a oprit emisia, fără o concurență pe piață. Ei au așadar meritul de a fi menținut transmisia radio în oraș într-o periodă istorică dificilă – mai ales că prin intermediul postului KENO s-au putut transmite știri legate de război, în contextul amenințării iminente a unei invazii japoneze pe Coasta de Vest. Maxwell a lucrat în radio, ca inginer, încă din timpul liceului, interesul lui pentru acest domeniu fiind apoi materializat în absolvirea unei facultăți și a unui masterat în fizică. Postul lansat de soții Kelch a funcționat ca post afiliat al ABC, iar printre emisiunile prezentate amintim „Listen Ladies” și „Peggy Maxwell”.

Eforturi consistente de a promova Las Vegas-ul ca destinație turistică s-au concretizat mai târziu, după 1944, când Maxwell a devenit președinte al Camerei de Comerț din Vegas. Din această poziție, el a făcut lobby pe lângă oamenii de afaceri, ca să promoveze orașul, ba chiar a lansat și un fond în acest sens – numit „Live Wire” – prin care a strâns 84.000 de dolari, bani care au fost folosiți pentru promovare turistică. Drept urmare, orașul a devenit în scurt timp o destinație vizitată de turiști din întreaga lume, mai cu seamă de cei pasionați de jocuri de noroc și de o viață de noapte activă.

Practic, familia Kelch a ajutat la consacrarea brandului „Sin City”, prin eforturile lor de PR în ce privește promovarea turistică a orașului Las Vegas după cel de-al doilea Război Mondial, respectiv înainte de apariția celebrului slogan Flower Power în SUA – corelat cu o atitudine a rebeliunii pașnice în rândul populației și mai cu seamă a tinerilor americani. Această mișcare își are rădăcina în mișcarea de opoziție față de Războiul din Vietnam. „Dacă ar fi să analizăm istoric eforturile de promovare a Vegasului ca destinație turistică, Max Kelch este părintele fondator”, suține Michael Green, profesor de istorie în cadrul Community College din Nevada. Numele lui se leagă și de o altă „marcă” a Vegas-ului, mai precis de faimoasa mascotă Vegas Vic, un cowboy amplasat în 1951 în fața localului The Pioneer Club. Puțini știu că Maxwell a fost cel care, după ce a vândut stația de radio KENO, a investit în stația de sunet de la acest club și că tot el a dat voce acestei mascote.

Acțiunile familiei Kelch nu au fost însă legate doar de PR și turism. Laura a avut un rol important în convingerea militarilor americani să mențină deschisă baza Nellis Air Force după cel de-al doilea Război Mondial. Pe locul acesteia s-au fondat în prezent mai multe școli militare, dar și un centru operațional pentru activități aeriene.

Moștenirea culturală și istorică a familiei Kelch nu a rămas legată doar de cei doi soți. Numele lor a fost dus mai departe în industria cinematografică, prin nepotul Matthew Gray Gubler, star al serialului „Criminal Minds”, difuzat la noi de postul AXN. Inovațiile lui Maxwell și a Laurei au lăsat însă un brand important atât pentru Vegas, pentru gamblingul mondial, dar mai ales pentru cei dornici să descopere destinațiile de acest tip. Totul în numele entertainmentului – cam asta ar fi deviza care ar putea caracteriza activitatea familiei Kelch.

Pariurile sportive: Diferența între hobby și ocupație

de Valentin Macovei

Poate că m-aș face mâine parior profesionist, dacă ar fi atât de distractiv să pariezi pe valoare cum este să joci pariuri live când urmărești meciul cu prietenii!

Jucătorii caută, de fapt, o distracție, o injecție de adrenalină, un refugiu sau o trăire inedită atunci când pariază și nu neapărat obținerea profitului. Dacă eliminăm acel stimul din ecuația pariurilor sportive, întrerupem instantaneu și interesul pariorului față de acest fenomen, iar activitatea devine una monotonă și plictisitoare. Tocmai din această cauză, multora le este greu să devină iscusiți: după ce se documentează, capătă experiență și încep să o ia pe drumul cel bun, pierd contactul cu acel stimul și sunt tentați să calce strâmb. În consecință, am ajuns la părerea că pariorii nu sunt altceva decât persoane dependente de adrenalină, divertisment sau pur și simplu de o ieșire din rutina de zi cu zi.

Ce înseamnă să pariezi pe valoare?

Este binecunoscut faptul că operatorii de pariuri își opresc acea marjă de câștig la fiecare opțiune de pariu, astfel încât pariorul pleacă din start cu un mic handicap în ceea ce privește obținerea unui profit. Singurul mod prin care pariorul poate contracara acest avantaj al casei este să găsească pariuri valoroase.

Cu siguranță ai văzut de multe ori termenul „Value Betting” dacă urmărești forum-urile de pariuri. Foarte mulți cunoscători susțin faptul că un jucător care nu pariază pe valoare nu are cum să realizeze profit pe termen lung. Simplu spus, să pariezi pe valoare înseamnă să mizezi pe o cotă care este mai bună decât ar trebui să fie, adică șansele ca respectivul rezultat să iasă să fie, în realitate, mai mari decât indică cotele.

Din cauza faptului că, în general, pariorii mizează în marea lor majoritate pe favoriți, casele de pariuri au tendința de a furniza cote ceva mai proaste pentru cele mai probabile rezultate. De aceea, profesioniștii pariază de cele mai multe ori pe outsideri și implicit, pe cote ceva mai mari decât cei care mizează pe favoriți.

Acum, pentru a păstra un echilibru între profitabilitate și siguranță, profesioniștii joacă numai pariuri individuale, pe care mizează un procent fix din banca inițială (între 0,5% și 5%) și își propun să atingă o cotă medie de aproximativ 2.00. Logica din spatele acestei abordări este simplă: dacă joci pariuri cu o cotă medie de 2.00 și nimerești 51% din pronosticuri, faci profit; și reciproca este valabilă: țintești o cotă medie de 2.05 și ai nevoie să nimerești 50% din pariuri pentru a face obține un oarecare profit.

Cum poate fi depistată valoarea? Asta depinde în totalitate de felul în care pariorul analizează partidele și de experiența sa. De regulă, este vorba despre o combinație între rezultatele algoritmilor unui soft și ceea ce poate colecta și procesa pariorul manual.

Statutul de parior profesionist: binecuvântare sau blestem?

Felul în care trebuie să pariezi pentru a putea spera la obținerea unui profit pe termen lung nu mai este la fel de distractiv precum jucarea unor biletele în timp ce urmărești un meci de mare interes cu prietenii într-un pub, ci devine ca un job, la care pe alocuri mai apare și, în mod inevitabil, stresul.

Atunci când pariezi pe valoare, tu nu mai depinzi niciodată de rezultatul unui singur meci. Tu nici măcar nu mai mizezi pe rezultatul cel mai probabil, ci pe cota cea mai profitabilă. Aici intervine o problemă, mai exact atunci când prietenii te întreabă pe ce ai pariat. Este posibil să se ia după tine, mai ales dacă știu că te dedici la modul serios acestui fenomen.

Inevitabil, de cele mai multe ori vor pierde, și pentru că nu joacă pariuri single și nu aplică o strategie de money management ca a ta, nici nu vor ieși pe plus la sfârșit de lună. Dar dacă nu îți vor imputa mai mult sau mai puțin discret pierderile lor și nu îți vor copia ponturile, cu siguranță că măcar vor profita de fiecare ocazie pentru a-ți reaminti cât de proaste sunt ponturile tale de cotă 2 sau 3, în comparație cu pronosticurile alese de ei – care nu depășesc aproape niciodată cota 1.40.

În plus, cum ai putea tu să-i faci pe ei să înțeleagă care este, de fapt, mecanismul și să le dovedești că aceasta este probabil singura modalitate prin care se poate câștiga pe termen lung la pariuri sportive? Sincer, de cele mai multe ori nici nu are rost să încerci. Cât timp tu nu te afișezi într-un Ferrari, nu ai să le arăți poze de pe nici un yacht și nu folosești elicopterul pe post de taxi, ei tot nu vor dori să creadă că ce le spui tu este adevărat…

Cum își gestionează profesioniștii viața de zi cu zi?

Pe lângă discuțiile pe care le are cu cunoscătorii sau cu pasionații de jocuri de noroc, pariorul profesionist va interacționa deseori și cu alte persoane. Aici poate fi vorba de familie, vecini, amici și alte cunoștințe. Problema apare atunci când acesta este întrebat cu ce se ocupă sau atunci când încep să apară diverse discuții și bârfe despre el.

Din păcate, foarte multe persoane au prejudecăți formate înainte de 1989 și tratează pariorii cu un oarecare dispreț. Ei asociază orice formă de jocuri de noroc cu mafia și ilegalitățile reproduse în filmele americane ce vizau Las Vegasul anilor 1950.

Mai există totuși și un alt tip de prejudecată, îmbrățișată în general de persoane plafonate sau ultra-conservatoare care nu pot concepe lipsa siguranței sau cu alte cuvinte, riscul: „Adică cum să trăiești tu fără să știi că la sfârșit de lună îți intră salariul? Nu se poate așa ceva! Ce faci dacă ai o lună proastă? Cu ce plătești facturile, cu ce mănânci?” – la acest gen de oameni fac referire.

De aceea, pariorii profesioniști sunt nevoiți să le spună oamenilor fie că sunt programatori, fie că „lucrează pe internet” sau alte lucruri de felul acesta; altfel, ei ar fi de foarte multe ori respinși de societate, în mod absolut nejustificat. Realitatea este că majoritatea pariorilor profesioniști sunt nevoiți să trăiască o viață dublă. Rutina lor zilnică presupune multă muncă, poate prea puțină distracție și nicidecum o viață mondenă precum cea a agentului 007. Așa că dacă ești pasionat de pariuri, nu înseamnă că „meseria” de parior profesionist ar reprezenta jobul tău ideal!

Hank Greenspun, puterea Soarelui

Herman Milton „Hank” Greenspun a fost unul dintre cei mai influenți oameni din Las Vegas de după Cel De-al Doilea Război Mondial.

Viața sa a fost o aventură continuă… A fost proprietarul ziarului Las Vegas Sun, a fost implicat în tranzacții cu armament și în scandalul Watergate, a fost un investitor imobiliar important în Las Vegas Valley, a fost o figură importantă care a influențat dezvoltarea orașului Las Vegas.

 

Anii tinereții, educația, armata

Greenspun s-a născut în 1909 în Brooklyn, New York. A studiat dreptul și a intrat în Armata Americană, luptând în Al Doilea Război Mondial în Europa, fiind decorat cu Croix de Guerre pentru curajul său în bătălia de la Falaise Gap. În 1945 ajunsese la gradul de maior și după terminarea războiului se mută în Vegas.

Primii ani în Las Vegas

Prima sa afacere a fost un săptămânal de distracție numit Las Vegas Life. Afacerea nu a fost un succes așa că s-a angajat la Bugsy Siegel ca să fie agent de PR pentru noul său hotel, Flamingo, până la moartea acestuia în 1947.

Trimite arme furate de la Marina Americană în Palestina printr-un transport ilegal pentru a susține lupta evreilor de aici, în dorința lor de a crea un stat independent. Greenspun este acuzat de Violarea Actului de Neutralitate și este amendat cu 10.000$.

În 1950 cumpără ziarul Las Vegas Free Press, cu ajutorul unui împrumut de la Nate Mack – un pionier al Vegasului, deținător de terenuri și om de afaceri, îl redenumește Las Vegas Sun și-l transformă într-un cotidian. Ziarul devine un loc care condamnă atacurile anti-semite care aveau loc în acea perioadă, criticând pe toată lumea de la IRS, FBI și CIA la Howard Hughes, inclusiv purtând un război deschis cu mașina de propagandă a cunoscutului senator democrat Pat McCarran. Însă cel mai important război l-a avut cu șeful celebrei comisii senatoriale anti-comuniste care a agitat viața politică americană în anii’50, Joseph McCarthy, acuzându-l de demagogie și “vânătoare de vrăjitoare” anti-comunistă.

În 1961, președintele John F. Kennedy anulează condamnarea penală a lui Greenspun și, prin urmare, acesta își recâștigă dreptul de a candida la o funcție politică. În anul următor, Greenspun, membru al Partidului Republican, a încercat să obțină nominalizarea la poziția de guvernator a statului Nevada, dar este învins de către primarul din Las Vegas, Oran Gragson.

Scandalul Watergate și implicarea sa

La 17 iunie 1972, Virgilio González, Bernard Barker, James W. McCord, Jr., Eugenio Martinez și Frank Sturgis au fost arestați în timp ce plasau dispozitive electronice în birourile de campanie ale Partidului Democrat într-un bloc de apartamente numit Watergate, apărând informația că oamenii care lucrau pentru președintele Richard Nixon au vrut să intercepteze convorbirile lui Larry O’Brien, președintele Comitetului Național Democrat. Scandalul Watergate s-a dezvoltat din acest incident, ducând la investigații ample, audieri ale Congresului și o acoperire mediatică enormă pentru următorii doi ani.

McCord a recunoscut că acest grup (cunoscut sub numele de „instalatorii”) a fost implicat în mai multe activități secrete. Acesta a menționat chiar și un complot prin care se dorea sustragerea de documente de la Hank Greenspun. McCord a mărturisit că procurorul general, John N. Mitchell i-a spus că Greenspun avea în posesia sa informații despre un posibil șantaj asupra unui candidat democrat la președinție. Se știa că Greenspun era un republican cunoscut, și se presupunea că Greenspun își va folosi conexiunile politice pentru a influența alegerile.

Afacerile lui Greenspun

Greenspun a fost, de asemenea, puternic implicat în domeniul imobiliar, achiziționând cea mai mare parte a porțiunii de vest a orașului Henderson, Nevada, pentru o dezvoltare imobiliară care a devenit în cele din urmă Green Valley. O mare parte din banii cu care s-a făcut investiția imobiliară inițială au fost obținuți printr-un împrumut de la Uniunea Teamsters. Familia sa controlează acum majoritatea terenurilor și dezvoltările imobiliare asociate, inclusiv terenurile de golf și Green Valley Ranch, Resort & Spa.

Hank a fost primul care a lansat o televiziune în Nevada, KLAS TV. O școală din Henderson a fost dedicată lui Hank și lui Barbara Greenspun (soția sa).

În 2008, SGP Media a produs documentarul despre viața lui Hank Greenspun, film narat de celebrul actor britanic Anthony Hopkins.

Despre Las Vegas Sun de acum

Brian Greenspun, fiul lui Hank Greenspun, a continuat după moartea tatălui său munca jurnalistică, redacția Las Vegas Sun câștigând o mulțime de premii, inclusiv un Premiu Pulitzer în anul 2009 despre seria de articole în care au investigat decesele înregistrate pe șantierele de construcții de pe Las Vegas Strip și eșecurile guvernelor, ale managementului și ale sindicatelor pentru a proteja lucrătorii.

Epilog

La 22 iulie 1989 Hank Greenspun moare de cancer. La moartea sa fostul premier israelian a spus despre Greenspun: „un erou al țării noastre și un luptător pentru libertate – un mare spirit care a luptat cu mintea și sufletul său; un om de mare convingere și angajament.”

Secretele Cazinourilor (XXVII) Le Rêve, visul lui Wynn

Le Rêve – The Dream reprezintă probabil cel mai bun spectacol live prezentat în ultimul deceniu în metropola entertainmentului, Las Vegas. Acest show reprezintă unul din visele împlinite ale lui Steve Wynn.

Ce este Lê Reve?

Pentru cei care caută o seară, somptuoasă și plină de divertisment, nu căutați mai departe de Le Rêve la Wynn Las Vegas. Le Rêve (în franceză, Vis) reprezină o evadare din realitate, o poveste strălucitoare care te duce prin pasiune și suferință într-o poveste de vis. Acest spectacol se desfășoară într-un aqua-teatru – Wynn Theatre, în cadrul compexului Wynn Las Vegas și combină apa, focul, înotul, acrobațiile și efectele speciale într-un show unic. Dansatori, înotători, acrobați și scafandri se sincronizează într-o feerie de lumini, foc, apă și ceață pentru a te deconecta total de lumea din jur. Când vei pleca de aici îți vei dori să te întorci, cu siguranță.

În acest teatru nici un loc nu se situează mai departe de 12 metri de scenă. The Dream durează 75 de minute și se desfășoară de 2 ori pe zi de vineri până marți. Prețul unui bilet pornește de la 125$. Copiii sub 5 ani nu sunt acceptați în audiență.

Cel mai bun spectacol din Vegas de 7 ani la rând

Votat “Cel mai bun spectacol” în Las Vegas pentru al 7-lea an consecutiv, Le Rêve – The Dream te invită într-o lume incitantă și misterioasă, într-un incredibil teatru acvatic. De la o scufundare captivantă la un tango subacvatic, artiști uimitori și salturi aeriene care îți taie răsuflarea te vor fascina de la început până la sfârșit. Sunt sigur că veți observa că artiștii pot face lucruri pe care nu le-ați mai văzut până acum în apă într-un spectacol. Experimentați Dénouement, penultimul act al show-ului Le Rêve – The Dream, care prezintă un dans îndrăzneț prin elemente spectaculoase de apă și foc, care astăzi reprezintă unul dintre cele mai mari progrese ale istoriei spectacolului.

Sub Apă

Profitați de ocazia de a experimenta Le Rêve – The Dream de sub apă. Pachetul Diver’s Dream include o ședere de două nopți într-o cameră Wynn Deluxe Resort sau un apartament Encore Resort Suite, un bilet pentru vizionarea emisiunii Dream Seating, un tur privat în culise, o sesiune de instruire pentru scufundări certificată SDI cu Le Rêve – The Dream echipa de scufundări și posibilitatea de a vă arunca cu capul înainte în 1,1 milioane de galoane de apă în aqua teatru în timpul unui spectacol live.

Despre producție

Spectacolul a avut premiera mondială pe 6 mai 2005. Producția a fost creată de Franco Dragone și este similară spectacolelor produse de Cirque du Soleil. Wynn Las Vegas a cumpărat mai târziu toate drepturile asupra spectacolului de la Dragone pentru a face unele modificări, inclusiv logo-ul.

Dragone, care a fost regizorul din spatele O, La Nouba, Mystère, Alegría și Quidam, nu a dezvăluit costul producției. Cu toate acestea, marile spectacole care se realizează în Las Vegas costă în medie aproximativ 30-40 milioane dolari pentru a fi produse. Spectacolul include 90 de artiști și 250 de membri ai echipei de producție. Le Rêve a fost numele resortului înainte de a fi fost cumpărat de Steve Wynn și apoi schimbat în Wynn Las Vegas. „Le Rêve” înseamnă „Vis” în limba franceză și este numele tabloului pe care Steve Wynn îl deținea la acea vreme, dar care acum este deținut de Steven A. Cohen, Le Rêve de Picasso.

Secretele cazinourilor continuă să ne uimească. Nu te poți împotrivi frumosului, spectacolului desăvârșit, entuziasmului. Se spune că ne ducem în cazinouri ca să ne luăm doza de adrenalină. Cazinourile ne livrează asta de acum în spectacole, nu mai e cazul să ajungem și la masa de joc. 

MGM donează $3.000.000 victimelor din Las Vegas

MGM Resorts International a constituit un fond de $3.000.000 pentru ajutorarea victimelor masacrului din Las Vegas. Cu această contribuție, suma strânsă pentru victime a ajuns la $8.500.000, aproape de targetul de $10.000.000. Pentru a citi continuarea articolului click aici

Charles Pember „Pop” Squires – „Părintele” Las Vegasului

de Cristina Toderaș

Puțini sunt aceia care știu că „părintele” Las Vegasului este Charles Pember Squires, originar din Austin, Minnesota, și că a petrecut peste 50 de ani construind, dezvoltând și promovând orașul Las Vegas. În ciudat acestui fapt, Charles Squires a rămas în istorie, mai degrabă, ca fiind editor și proprietar al ziarului Las Vegas Age.

Așadar, în continuare, ne-am propus să facem o scurtă incursiune în timp pentru a cunoaște mai bine acest personaj care și-a pus amprenta în mod categoric asupra istoriei Las Vegas.

Născut în 1865, Charles Squires și-a trăit copilăria în Austin, ca mai târziu să se mute cu familia sa în Redlands, California, unde s-a implicat în afaceri imobiliare și asigurări. Totuși, din cauza crizei economice din anii 1890, el a fost nevoit să căute alte modalități de a se îmbogăți. După ce și-a consolidat situația financiară și a strâns un mic capital, el a cerut-o de nevastă pe iubita sa din liceu, Delphine Anderson, care la momentul respectiv era profesoară la o școală din Seattle.

Cum a aflat de Las Vegas?

Squires a auzit prima dată în 1903 despre planurile de construire a unui nou oraș, Las Vegas, care trebuia să fie situat într-o vale, pe când era secretar la clubul privat Union League Club. Într-una din serile la club, senatorul William A. Clark a povestit despre intenția de a extinde calea ferată dintre San Pedro și Los Angeles până la Salt Lake City. Dându-și seama de oportunitatea pe care o are în față, Charles Squires și-a găsit trei parteneri, iar toți patru au împrumutat 25.000 de dolari de la un bancher, bani cu care au înființat prima bancă din Las Vegas, un hotel, o companie de curent electric și telefonie, un depozit de cherestea și o firmă de imobiliare. Așadar, în 1905, ajunge în Las Vegas, unde participă la prima licitație a diverselor parcele de teren, când printre numeroasele proprietăți achiziționate se numără și blocul din străzile Fourth and Fifth Avenue, spațiu ce avea să fie utilizat pentru a dezvolta un proiect rezidențial. Până să participe la licitație, din cauza unei experienței neplăcute în singurul hotel din oraș, Squires s-a decis să înființeze propriul lui hotel care, în timp, nu s-a ridicat la nivelul așteptările sale. Într-un final, el a decis să se retragă din afacere.

Squires a fost un vizionar. Era genul de persoană care își dădea seama foarte repede care sunt nevoile momentului iar, apoi, încerca să vină cu o soluție. Și, apoi, în Las Vegasul din acea perioadă, orice era făcut, era binevenit. În acest context, din dorința de a înlocui folosirea lampelor cu kerosen care provocau dese ori incendii, el a pus bazele unui sistem de electrificare al viitorului oraș „al luminilor” mult mai competitiv decât cel existent la vremea respectivă. Însă pentru a putea realiza acest proiect, el a trebuit mai întâi să creeze un sistem de distribuție.

Epoca ziarului

Businessul pentru care a rămas cunoscut este colaborarea cu Ziarul Las Vegas Age, unul dintre cele trei ziare din oraș. Deși nu a dorit să se implice într-o astfel de afacere, proprietarul C.W. Nicklin l-a convins să îi cumpere ziarul prin discuții repetate și, mai ales, oferindu-i o reducere foarte mare. De-a lungul timpul ziarul a servit drept mijloc de comunicare pentru mesajele lui Squires privind necesitatea ca statul să investească într-un baraj pe râul Colorado care să asigure și să aducă bunăstare populației din sudul Nevadei. El a reprezentat Nevada la diferite întâlniri în care s-a discutat crearea unei comisii riverane și a susținut această cauză. Și soția lui, Delphine, s-a implicat în conducerea ziarului promovând diferite mesaje de emancipare a femeilor, ea fiind liderul unor organizații ale comunității din Las Vegas.

Squires a tipărit acest ziar timp de trei decenii, variind frecvența sa în funcție de nevoile și abilitățile competitive și financiare. În 1943, Frank F. Garside, editor al cotidianului Las Vegas Review-Journal, a cumpărat Las Vegas Age, iar Squires a continuat să scrie în calitate de editor până când activitatea ziarului a fost suspendată în noiembrie 1947.

Squires a avut norocul pe care mulți dintre pionierii din 1905 nu l-au avut. El a trăit suficient de mult pentru a vedea orașul transformându-se, de la un oraș infestat cu diferite boli la un oraș înfloritor, cum a devenit Las Vegas în 1958, când Charles Squires a murit la vârsta de 93 de ani.

Caesars plănuiește o dezvoltare imobiliară în Las Vegas după ieșirea din faliment

Directorul Executiv al Caesars Entertainment Corp., Mark Frissora, intenționează să dezvolte noi proprietăți pe cele 36 de hectare pe care compania le deține în Las Vegas, inclusiv terenul din fața Caesars Palace, după ce cea mai mare unitate a firmei iese din faliment în ultima parte a acestui an. Caesars, cel mai mare proprietar de cazinouri din SUA, se luptă cu datoriile de la achiziția integrală pe datorie în 2008, în valoare de 30 miliarde $. În ianuarie 2015 compania a declarat falimentul celei mai mari divizii ale sale, Caesars Entertainment Operating Co. Se preconizează ieșirea acesteia din faliment în al treilea trimestru.

Compania din Las Vegas a înregistrat creșterea vânzărilor și profitului în ultimii doi ani, parțial datorită unei strategii de renovare a camerelor de hotel și de căutare a posibilităților de economisire în locații de la parcări la recepții. De curând, Caesars a organizat la Las Vegas o prezentare de aproape 3 ore dedicată analiștilor.

Ca parte a restructurării în urma falimentului, Caesars creează un trust imobiliar ce va deține numeroase dintre cazinourile companiei, inclusiv vârful de lance Caesars Palace din Las Vegas. Datoriile și celelalte obligații vor scădea de la 23,5 miliarde $ cât era în 2014 la 14,6 miliarde $, a declarat compania. Cheltuielile fixe, inclusiv cheltuielile pentru plata dobânzilor pe acțiuni și chiriile, vor scădea la 1,28 miliarde $ pe an, de la 2,67 miliarde $ acum trei ani. Caesars a redus costurile de promovare, precum numărul de jetoane gratuite oferite clienților, menținându-și cota de piață în orașele cheie, a menționat Directorul Financiar-Contabil Eric Hession în prezentare. Compania a redus cheltuielile anuale cu 800 milioane $ în ultimii doi ani..

„Avem numeroase proprietăți imobiliare folosite sub capacitate”, a declarat Frissora într-un interviu la Bloomberg TV. „Intenționăm să dezvoltăm toate acele proprietăți centrale de îndată ce intrăm din nou pe piață. Acele active vor avea rentabilitate maximă și risc minim.”

Kyle Busch, tot ce are Vegas-ul mai bun în sporturile cu motor

kyle busch

În mai puțin de doi ani, Kyle Busch a devenit deja cel mai tânăr câștigător din istoria de 60 de ani a NASCAR, la puțin timp după ce a împlinit 20 de ani.

Kyle Busch s-a născut pe 2 mai 1985 în Las Vegas, Nevada. Kyle este pilot profesionist de mașini de curse și conducătorul unei echipe. În prezent conduce Toyota Camry cu numărul 18 în cursele Monster Energy pentru Cupa NASCAR și Toyota Camry cu numărul 18 în cursa NASCAR Xfinity pentru Joe Gibbs Racing. De asemenea, el este proprietarul firmei Kyle Buch Motorsports, care participă cu mai multe camioane la competiția Camping World Truck Series. Busch a ieșit campion al Cursei Naționale NASCAR din 2009 și campion al competiției NASCAR Sprint Cup Series din 2015.

Cursele, o dragoste timpurie

A învățat să conducă prima dată la vârsta de 6 ani când se plimba prin cartierul familiei sale din Las Vegas într-o mașină de karting improvizată. Deși nu ajungea la accelerație, Busch a reușit să învețe noțiunile de bază de la tatăl său Tom, care controla pedala de accelerație în timp ce Busch conducea vehiculul. În timpul copilăriei, Busch a lucrat la garajul familiei împreună cu tatăl său și cu fratele său mai mare Kurt, devenind șef de echipă la vârsta de zece ani al echipei fratelui său de mașini în miniatură (dwarf cars).

Din 1999 până în 2001, Busch a câștigat mai bine de 65 de curse în mașini Legends, devenind de două ori campion al pistei de curse Motor Speedway ”Bullring” din Las Vegas, înainte de a începe să conducă mașini de curse Late Model. Cu 10 victorii în 2001 în cursa Late Model organizată pe pista Bullring, câștigarea curselor părea să fie ceva natural pentru Busch, indiferent ce conducea.

Cariera în NASCAR

Încă elev la liceu, Busch și-a făcut debutul la competiția Truck Series, dedicată camioanelor, în 2001 cu Roush, apoi a șocat întreaga lume NASCAR când s-a dus glonț în echipa lui Hendrick. La fel de uimitor a fost și momentul când Hendrick a decis să îl înlocuiască pe dublul campion al Cupei NASCAR Terry Labonte cu adolescentul Busch, punându-l pe Chevy-ul cu numărul 5, concurând în poziție de coechipier alături de cvadrupul campion, Jeff Gordon.

La vârsta de 19 ani, Busch a început sezonul din 2005 cu un timp record la competiția de la Auto Club Speedway, din Fontana, California, la doar al optulea start din cariera sa la competiția Cup Series. Busch, care avea 19 ani și 317 zile, a depășit recordul stabilit de Donald Thomas, care avea 20 de ani și 129 de zile când a câștigat cursa pe 16 noiembrie 1952 la Lakewood (Ga.) Speedway.

Terminându-și sezonul de debutant cu încă o victorie în noiembrie pe pista Pheonix International Raceway, primul an al lui Busch a fost încununat de un record, 9 curse în top 5, 13 curse terminate în top 10, 2 victorii și un loc 20 în clasamentele sezonului. Busch și-a asigurat trofeul pentru Debutantul Anului la Cursa Xfinity din 2004, câștigând titlul de Debutantul Anului la competiția Cup Series Rookie of the Year din anul 2005.

Recorduri, Recorduri, Recorduri

Mai mult, Busch a devenit primul pilot care a câștigat o cursă și un campionat într-o Toyota la competiția Sprint Cup Series, câștigând la Motor Speedway din Atlanta în timpul sezonului din 2008 și campionatul Cup Series din 2015. În plus, este primul pilot care a câștigat 4 curse de primăvară una după alta pe pista Richmond International Speedway (2009-2012) și, de asemenea, câștigătorul primei curse Cup Series de pe pista de curse Kentucky Speedway în 2011.

Busch, care și-a început cariera NASCAR în 2003, este cel mai tânăr dintre cei patru piloți care au câștigat un campionat atât la competiția Sprint Cup Series, cât și Xfinity Series; iar în 2005 a devenit al 14-lea pilot din doar 28 de driveri care au câștigat o cursă la fiecare dintre cele trei competiții naționale NASCAR. În 2009, Busch a devenit primul pilot care a câștigat două dintre cursele de top din seria NASCAR disputate în aceeași zi (pe pista Auto Club Speedway), urmând în 2010 să devină primul șofer care să câștige toate cele trei curse ale competiției de top din seria NASCAR în același weekend (pe circuitul de la Bristol).

Când Busch a câștigat în 2009 în cadrul competiției „Crown Royal Presents the Russel Friedman 400” de pe pista Richmond International Speedway, exact când împlinea 24 de ani, el a devenit al doilea dintre cei 3 oameni care au câștigat vreodată o cursă de ziua lor. Echipa sa, Kyle Busch Motorsports, a devenit prima echipă din cadrul competiției Camping World Truck Series care a câștigat campionatul proprietarilor în primul său an de competiție, după ce au înregistrat în 2010 8 victorii, 16 finish-uri în top 5 și 21 în top 10.

Familia și Caritatea, cele mai importante două lucruri din viața sa, în afară de curse

Pe lângă atitudinea sa agresivă din spatele volanului mașinii de curse, Busch este o persoană foarte caritabilă. A înființat Fundația Kyle Busch (KBF), al cărei scop este să ajute copiii, familiile și comunitățile să treacă peste dificultăți, oferindu-le instrumentele esențiale – din punct de vedere financiar, material și al experienței – pentru a le permite să-și trăiască viețile pe cât mai bine posibil.

Pe lângă casele de copii pe care le susține fundația sa, Busch și soția sa, Samantha, continuă să susțină câteva inițiative care sunt importante pentru ei. Prima este Fundația Pretty in Pink din North Carolina, prin organizarea unei cine caritabile cu strângere de fonduri, ce se ține în fiecare an în luna octombrie, în Charlotte, Carolina de Nord. Împreună cu fundația Pretty in Pink, cuplul au înființat fondul „Kyle and Samantha Busch Bundle of Joy Fund” care ajută familiile care se confruntă cu probleme de infertilitate. Fundația KBF donează pentru acoperirea costurilor tratamentelor pentru infertilitate prin intermediul clinicii REACH Clinic din Charlotte. Busch locuiește împreună cu soția sa Samantha și fiul lor Brexton în Denver, Carolina de Nord.