Tag Archives: James Bond

“Zeul gamblingului” din Macao: Yin Hon Mentorul unor jucători asiatici de renume mondial

-de Oana Mihalache

Deși piața de cazinouri din Macao pare una extrem de diversificată, pe măsură ce tot mai mulți operatori au anunțat că își vor deschide un business acolo, asta se întâmplă de foarte puțin timp. Până la începutul anilor 2000, monopolul asupra industriei de gambling era deținut de trei nume foarte cunoscute pentru gamblingul Asiatic: Yin Hon, Stanley Ho și Henry Fok, un renumit magnat din Hong Kong.

Om de afaceri, jucător profesionist de gambling și mai mult decât atât, poate fi considerat un adevărat mentor pentru Stanley Ho – așa ar putea fi descris în câteva cuvinte Yin Hon. În anii ’60, a înființat alături de câțiva parteneri de afaceri – Teddy Yin, Stanley Ho și Henry Fok – compania Sociedade de Turismo e Diversões de Macau (STDM), care a preluat monopolul asupra industriei de gambling din Macau. Începând din 1934, acest monopol fusese deținut de compania Tai Hing. Odată cu venirea lui Yin Hon la cârma gamblingului din Macao, continentul Asiatic a început să rivalizeze marile centre consacrate dedicate acestui domeniu. În 1963, compania condusă de Yin și partenerii săi au deschis primul cazino – Macau Palace, care apare în filmul din seria James Bond, The Man with a Golden Gun. Din păcate, acest cazino nu mai există din 2007.

Omul inovațiilor pe zona de jocuri de noroc din Teddy Yin

La două decenii de la înființarea STDM, Yin Hon a părăsit partenerii de afaceri și s-a lansat în propria aventură – a primit licența pentru operarea curselor de cai cu harnașament. Inițial afacerea s-a dovedit a fi un eșec și după doar câțiva ani Hon a fost nevoit să se retragă. În timp, aceeași companie STDM a fost cea care a preluat afacerea și în 2012 acest tip de curse de cai a adus un profit de 21 de milioane de euro, așadar putem spune că Yin Hon a fost în spatele acestei noutăți pentru piața din Macao. Chiar dacă în 2002 guvernul din Macao a acordat licențe și altor operatori de gambling, spărgând astfel monopolul deținut de STDM, aproape jumătate din cazinourile din Macao sunt deținute de Stanley Ho.

Înainte de acest mare nume-brand al gamblingului din regiune, Stanley Ho, cel care a consacrat Macao ca pol al industriei asiatice de jocuri de noroc a fost Yin Hon. Dovada cea mai concludentă a acestui lucru este faptul că el a pus bazele nu doar celei mai cunoscute companii de pe piață, ci și unuia dintre cele mai renumite cazinouri din Macao – Casino Lisboa. Clădirea și turnul hotelului de 12 etaje au fost construite în 1970 de cei patru magnați care au pus și bazele STDM.

De ce este numele lui Yin Hon un reper pentru gamblingul din fosta colonie portugheză?

În primul rând, el a fost cel care l-a inițiat pe Stanley Ho, bunul său prieten, în industria de jocuri de noroc. Apoi, compania STDM, pe care a înființat-o alături de partenerii săi, a avut un rol crucial în atragerea jucătorilor în această parte a Chinei. De asemenea, a avut o contribuție importantă în facilitarea accesului pe peninsulă prin investiții importante făcute în companii aeriene. În ceea ce privește jocurile, compania a știut să își ajusteze oferta – în anii ‘70 au lansat sloturi de tip western, iar un deceniu mai târziu au lansat pe piață jocul Pachinko, cel mai popular joc din Japonia. Astfel că în anii 1990, turiștii din Tailanda, Japonia, Korea și India știau deja de potențialul zonei administrative Macao și la scurt timp după, popularitatea zonei a explodat, iar acum atrage turiști din întreaga lume.

Când discipolii își onorează mentorii

Stanley Ho, care a fost propulsat practic în carieră de către Yin Hon, nu a uitat de cel care i-a fost rampă de lansare. În 1997, când cel din urmă a decedat, Ho a ținut un discurs în timpul căruia a rememorat toate momentele parcurse de cei doi în industria de gambling din (pe atunci) enclava portugheză a anilor 1960. Yin Hon a murit în urma unui atac de cord, care a survenit în timp ce citea un articol despre cursele de cai – una dintre marile sale pasiuni. În urma sa au rămas cinci copii, dar moștenirea pentru cultura gamblingului asiatic și chiar mondial este inconmensurabilă – numele lui Stanley Ho, Macao ca pol al gamblingului, Casino Lisboa și nu doar atât.

Editorial – James Bond „Cartofor”

By Insider

De ceva vreme tot văd traducându-se pe la diverse televiziuni cuvântul „gambler” în „cartofor”. Când foarte bine ar putea fi tradus în „jucător”. Contextul ar fi simplu de dedus atâta timp cât filmul este despre cazinouri sau filmat în acel mediu. Și atunci cel care se uită la film ar înțelege ușor că e vorba despre un jucător de cazino, sau de poker, sau mai știu ce…

Ideea asta de traducere influențată bine de vechile stiluri de traducere și adaptări din perioada comunistă (1965-1989) în care, bineînțeles, cei care merg prin cazinouri sunt niște „mațe fripte”, „coate goale”, în concluzie…”cartofori” este deranjantă. După aproape 30 de ani de „democrație” încă mai privim filmele cu subiect principal dedicat jocurilor de noroc cu o nostalgie stânjenitoare, și cu o emfază asupra domeniului nostru demnă de o cauză mai bună.

Da, „cartofor” vine din neogreacă de la cuvântul chartophóros (influențat de carte), adică vezi-Doamne “Persoană care are patima jocului de cărți”. Dar de cele mai multe ori, în contextul filmului, fie că îl privește pe James Bond fie pe alt personaj celebru plasat de scenaristul filmului în lumea cazinourilor, a jocurilor de noroc în general, traducerea de “gambler” în “cartofor” nu are temei real pentru că respectivul personaj nu este vreun adict care nu se poate deslipi de masa de joc, ci este pur și simplu un jucător. Punct.

Pune smokingul pe el, își pune niște ochelari de soare fancy pe nas, își ia un pahar de șampanie și “se aruncă” la masa de joc în speranța că personajul negativ va face o greșeală și va putea fi demascat. Dar cam asta e tot. Nu asistăm la vreo situație dramatică în care subiectul filmului este vreun nesăbuit care a dezvoltat o afinitate patologică față de jocul de noroc, asta ca să mă exprim în termeni docți. Și atunci, simt nevoia să mă repet, de unde și până unde toți traducătorii de pe la televiziunile din România simțiți nevoia să-i faceți pe toți “cartofori”?

În plus de asta, mie mi se pare un cuvânt urât, căzând ca o pleașcă în mijlocul narațiunii. Atât vă mai spun în final, dragi traducători de filme, 25-30% din filmele produse la Hollywood au în subiectul principal sau în planurile secundare ale acțiunii sale, jocurile de noroc. De ce? Pentru că oamenii sunt atrași de asta. Iubesc norocul, vor să-l aibă și atunci producătorii le tot aruncă nada asta, într-un mod crud câteodată. Dar ne place să vedem seria Ocean Eleven sau Rounders. Empatizăm cu personajele. Le ținem pumnii să iasă teferi din tot felul de neplăceri, chiar dacă ceea ce fac ei nu este mereu tocmai corect. Dar hai să renunțați la vechile toane și frustrări și să oferiți publicului care vă urmărește traducerea subtitrată pe ecran un respectuos “jucător” în loc de un degradant “cartofor” când se face referire în context la cineva care este “gambler”.

Mulțumesc anticipat!

 

Monte Carlo – un mecca al gamblingului, luxului și întâlnirilor elegante

-Oana Mihalache

Monte Carlo a fost desemnat de unii ca fiind destinația de lance pentru un gambler, datorită faptului că o partidă de gambling pe Reviera Franceză poate transmite gânduri de intrigă și emoții.

Monte Carlo este parte din Principatul Monaco și găzduiește câteva cazinouri de clasă, multe dintre ele cu istorii vechi și importante. Acest loc este parte, de fapt, din istoria burgheză a gamblingului și a devenit un hub de lux pentru cei mai bogați oameni ai lumii. Însă Monte Carlo este chiar mai mult decât atât: în afară de faptul că este cunoscut ca un loc dedicat jocurilor dintre cele mai diverse, locul este plin de tradiție, locuri elegante și povești impresionante care au legătură cu aceste locuri.

Monte Carlo, decorul perfect pentru o viață burgheză

Primul lucru care trebuie menționat în legătură cu partea de poveste care are legătură cu gamblingul este Casino de Monte Carlo, care este cel mai mare cazinou din oraș, cu operațiuni de gambling care datează din 1856. Cu atât mai interesant este faptul că în trecut acest cazinou găzduia aristocrația Franței, dar și o serie de oameni bogați și puternici care vizitau locul. Clădirea are un aspect roial și este de asemenea cunoscută pentru restaurantele cu mâncăruri fine, saloane și activități sau evenimente. În plus, este important de menționat faptul că multe filme cunoscute au fost filmate și inspirate de acest loc – seria James Bond cu ale sale filme Never Say Never Again și Golden Eye, dar și Ocean’s Twelve.

Cazinoul a fost gândit de la început ca un loc al unei eleganțe etalon în lumea jocurilor de noroc și unele părți, inclusive fațada, adăugate de artizani faimoși. În trecut, Monte Carlo era un oraș sărac și puțin populat, iar acum a devenit o adevărată metropolă și un punct de atracție pentru cei bogați și faimoși. Chiar dacă peisajul gamblingului s-a dezvoltat la nivel global, Monte Carlo este încă un loc de elită printre cele dedicate gamblingului.

Nu totul se reduce la gambling…

Micul oraș este condus acum de Prințul Albert II, una dintre cele mai bogate figure regale din lume și fiul celebrei actrițe Grace Kelly. În prezent, multe staruri din lumea sportului și nu numai au ajuns să vorbească despre Monaco ca despre acasă – vedeta tenisului Novak Djokovic, Caroline Wozniacki, actorul Sir Roger Moore și mulți alții. Orașul are patru hoteluri de lux, 21 de cazinouri și numeroase facilități dedicate activităților de relaxare.

Un alt lucru care transformă Monaco într-un hub pentru cei bogați și un loc extrem de accesibil este faptul că este foarte bine conectat cu Franța și cu alte țări europene prin numeroase mijloace de transport – yaht, tren, autobuz, elicopter. Locul este de asemenea renumit pentru clima blândă mediteraneană, cu 300 de zile călduroase pe an. Este și cel mai sigur loc din lume, cu un sistem de supraveghere video foarte dezvoltat și cu cei mai mulți polițiști pe cap de locuitor – infracțiunile sunt practic inexistente. Un alt lucru datorită căruia locul este o bună alegere pentru turiști este faptul că este un principat multilingvist, în care se vorbesc mai multe limbi, cum ar fi engleza, rusa, italiana, chineza, japoneza, germana și altele.

Raiul european al taxelor

Monte Carlo mai este cunoscut, printre multe altele, ca fiind raiul european al taxelor, având în vedere faptul că cetățenii se bucură de un stil de viață fără taxe încă din 1870. Pentru o lungă perioadă, principala sursă de venit a orașului erau cazinourile, însă acum este turismul, în urma unor ample eforturi de a diversifica economia.

În afară de faptul că nu sunt plătitori de taxe, cetățenii au de asemenea privilegiul de a se plictisi rar. Este organizat cel puțin un eveniment important în fiecare lună în Monaco, de la baluri luxoase (The Princess of Hanover’s Rose Ball în martie), concerte exclusive, evenimente sportive cum ar fi Tenis Master Series în aprilie, renumitul Monaco Formula 1 Grand Prix și Maratonul Internațional în noiembrie.

Putem spune multe lucruri despre această felie de divertisment de calitate și farmec artistic, însă putem rezuma totul la o invitație adresată cititorilor – să nu-și mai imagineze cum arată un astfel de loc și să viziteze fațetele multiple ale acestui loc incredibil.

CASINO CORFU – James Bond a fost aici!

Casino Corfu este o experienţă unică pentru toţi jucătorii, care oferă momente de neuitat pentru toată lumea!

Despre Casino Corfu

Recent renovatul Casino Corfu care este găzduit în două săli aflate în magnificul Hotel Corfu Palace care este amplasat în unul dintre cele mai frumoase locuri pe care Corfu le are de oferit în regiunea cunoscută sub denumirea de „Kanoni”, cu o vedere unică la mica insulă Vlaherena şi la Pontikonisi (Insula Şoarecelui) își aşteaptă jucătorii şi vizitatorii indrăzneți să îi descopere secretele. Cazinoul este deschis zilnic pe tot parcursul anului şi oferă vizitatorilor săi jocuri tradiţionale de cazino şi aparate de tip slot machine modernizate, pentru toate gusturile și dorințele de joc.

Istorie

În For your eyes only (1981), Bond se întâlneşte cu Kristatos la Casino Corfu. După un joc de Chemin de fer (Baccarat) unde Bond, în mod evident, câştigă, el şi Kristatos servesc cina la restaurantul cazinoului. Momentele scenei au fost filmate în locul unde mai târziu urma să apară Casino Corfu cel real, adăpostit în Palatul Achilleion din Gastouri.

Palatul Achiellon a fost construit în 1890 de împărăteasă Austriei, Elisabeta de Bavaria, legendara prințesă Sissy. Acesta a fost construit iniţial ca reședință de vară, fiind proiectat cu tema centrală a eroului Ahile. Mai multe statui ale lui Ahile pot fi găsite în grădina palatului. Elisabeta a vizitat palatul până la decesul ei, care a avut loc în Geneva în 1898. După moartea acesteia, Kaiserul German, Wilhelm al II-lea, a cumpărat Achilleon în 1907 şi l-a folosit ca reședință de vară. În această perioadă o mare parte din activitatea diplomatică a avut loc în Achilleon şi palatul a devenit un centru al diplomaţiei europene.

Scena din restaurant a fost filmată în spatele palatului. Locurile nu s-au schimbat prea mult şi încă veți putea recunoaşte gresia în culori alb-negru care acoperă total partea din spate. Statuile mici filmate în prim-plan sunt încă aici.

Kaiserul Wilhelm a vizitat palatul până în 1914, respectiv începutul primului război mondial. În timpul războiului, palatul a fost folosit ca spital militar şi după război a devenit proprietatea statului grec, conform Tratatului de la Versailles. Acesta a fost folosit apoi pentru a găzdui diverse servicii guvernamentale şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial puterile Axei au folosit locația pe post de comandament militar.

Casino Corfu este primul cazino postbelic care a funcționat pe teritoriul grecesc. Acesta a fost deschis pentru prima dată în 1962 în clădirea istorică Achilleon, închiriată pe 20 de ani printr-un contract cu o companie germană. Compania a preluat reconstrucţia şi restaurarea lui Achilleon şi a adunat o mulţime de obiecte şi opere de artă pierdute şi vândute care decorau palatul. Contractul de închiriere a încetat în 1983 şi proprietatea a revenit Organizaţiei Elene de Turism (E.O.T.).

În 1988 E.O.T. (Hellenic Tourist Properties S.A.) a decis  să mute cazinoul în Corfu Holiday Palace Hotel. Motivul din spatele acestei decizii a fost acela de a atrage jucători de nivel superior. În 1991, după intervenția de la reședința Gastrouri, cazinoul funcţiona atât la Palatul Achilleon cât şi în hotelul Corfu Holiday Palace, iar un an mai târziu acesta a continuat să funcţioneze exclusiv în grădinile hotelului. În anul 2000 administraţia şi obiectele de proprietate ale lui Casino Corfu au fost transferate către Greek Tourism Development Co.

Informații despre operare

Casino Corfu operează în Corfu Holiday Palace, în zonele special amenajate care acoperă un diametru de 900 metri pătrați, dintre care 620 de metri pătraţi conțin multe jocuri pentru clienţii săi, iar cei 280 metri pătrați rămași sunt folosiți exclusiv pentru locuri de parcare pentru jucători.

Fanii jocurilor de noroc, ai jocuri tradiţionale de cazinou, precum şi cei ai sloturilor, bine cunoscutul froutakia, pot vizita cazinoul din Corfu zilnic de la 7 seara până la 3 dimineaţa şi se pot bucura de jocurile lor preferate după 8 seara: un total de şase mese de Ruletă Americană, cinci mese de Blackjack, o masă de Baccarat, patru mese de Ruletă Franceză, două mese de poker şi 50 de aparate de tip slot machine.

Fanii pokerului vor găsi 2 mese de cash ce includ jocuri precum Poker Texas Holdem, unde  mizele pentru jocurile numerar sunt de minim 100€ /maxim 500€ cu blind-uri 2€ / 2€  sau 200€ minim / maxim 1000€ cu 2€ / 5€. Puteţi să vă plasați pariurile la mesele de poker cash cel mai devreme la ora 20:00 și cel târziu la 04:00.

Casino Corfu se află la doar 4 kilometri de oraşul Corfu – unde se poate ajunge pe drumul de coastă din Golful Garitsa, strada Nausikas – şi la 2,5 km de Aeroportul Ioannis Kapodistrias, iar vizitatorii trebuie să ştie că dacă doresc să joace jocuri de noroc aici, atunci trebuie să aibă minim 23 de ani, lucru ce trebuie dovedit cu actul de identitate sau cu paşaportul.

Servicii

Având priveliște spre Golful Garitsa, hotelul de 5 stele Corfu Holiday Palace oferă un spa cu talasoterapie, piscină în aer liber şi bucătărie rafinată. Toate camerele sunt decorate elegant, au vedere la Marea Ionică și oferă Wi-Fi gratuit.

Cei care doresc să îşi încerce norocul şi să petreacă momente pline de suspans trebuie să viziteze Casino Corfu.

Tom Jones şi povestea de dragoste de peste 40 de ani cu Las Vegasul

Text: Alexandra Mogin

Astăzi Sir Tom Jones, deunăzi un simplu muncitor în fabrică. Vă prezentăm  artistul care a reuşit să atragă timp de mai bine de 40 de ani, mii de oameni către Las Vegas. Statutul de idol al femeilor şi priza la public s-au datorat  show-urilor sale care depăşeau orice standard al vremurilor prin atmosfera molipsitoare încarcată de senzualitate şi bună dispoziţie, care se potrivea perfect cu atmosfera generală a Las Vegasului.

Drumul anevoios spre faimă

Tom Jones, pe numele său Thomas John Woodward, s-a născut în 7 iunie 1940, în Pontypridd, Wales. A început să cânte la o vârstă fragedă, la adunările de familie şi în corul şcolii, însă la 12 ani a fost diagnosticat cu tuberculoză şi a fost nevoit să stea la pat timp de doi ani, perioadă în care nu a putut să facă nimic mai mult decât să stea şi să deseneze.

În martie 1957, Jones se căsătoreşte cu prietena sa din liceu, Melinda Trenchard, care era însărcinată. La 17 ani are primul său copil şi pentru a îşi putea susţine familia este nevoit să se angajeze la o fabrică de mănuşi şi mai apoi în construcţii.

În 1963, Jones devine solistul trupei Tommy Scott and the Senators, iar în 1964 formaţia deja înregistra câteva solo-uri. Într-o noapte, în timpul unui spectacol, Jones a fost observat de Gordon Mills care a devenit managerul său, l-a dus la Londra şi i-a schimbat  numele în Tom Jones. Primul său single „Chills and Fever” care a fost lansat spre sfârşitul lui 1964 nu a avut un foarte mare succes, însă următoarea piesă „It’s not Unusual” a devenit un hit international şi a ajuns în Top Ten-ul Statelor Unite şi pe primul loc în topurile din Marea Britanie. Jones a înregistrat şi câteva melodii pentru coloana sonoră a unor filme: „What’s New Pussycat?” şi „James Bond” (Thunderball). În 1965, Tom a câştigat premiul Grammy la categoria Best New Artist.

În 1966, popularitatea sa a început să scadă, iar Mills a hotărât să îi schimbe imaginea lui Jones în cea a unui interpret de cântece sentimentale. De asemenea, piesele sale se adresau acum unui public mai larg, un exemplu fiind hitul „ Green, Green Grass of Home”. Strategia a funcţionat, iar Jones a revenit în vârfurile topurilor din Marea Britanie şi a intrat în Top 40 în State. Piesele sale au avut un succes răsunător pe ambele părţi ale Atlanticului.

Las Vegas

În 1969, Tom Jones a susţinut pentru prima dată un spectacol în Las Vegas, la Flamingo Hotel. Spectacolele susţinute în Las Vegas şi stilul său vestimentar, cămăşile pe jumătate descheiate şi pantalonii strâmţi, au devenit o combinaţie care reprezentau marca personală a lui Tom Jones. În acea perioadă a început să înregistreze mai puţin şi să se concentreze din ce în ce mai mult pe încheierea de contracte pentru show-urile din cluburi. Apariţiile sale la Ceasar Palace sunt descrise ca o frenezie de erotism, bună dispoziţie şi distracţie. Femeile erau mereu în extaz în timpul show-urilor sale şi începuseră chiar să îşi arunce cheile de la camerele de hotel pe scenă. În Las Vegas, la studiourile Paramont, Jones şi-a întâlnit idolul, pe Elvis Presley, în timpul filmărilor pentru „Paradise, Hawaian Style”. Au devenit buni prieteni şi au susţinut nenumărate duete în Las Vegas, până la moartea lui Elvis în 1977. Între timp a devenit prieten chiar şi cu Frank Sinatra şi odată cu trecerea timpului şi-a cimentat statutul de idol al femeilor.

Foarte mulţi oameni  au făcut adevărate pelerinaje până în Las Vegas doar pentru a îl urmări în acţiune pe scenă încă de la debutul său de la Flamingo Hotel, deoarece show-urile sale din cluburi sunt nişte experienţe de o profundă şi jucăuşă senzualitate, umor  şi bună dispoziţie. Tom Jones a cântat cel puţin o dată pe săptâmână în Las Vegas până în 2011. În prezent, el cântă şase săptămâni pe an la MGM Grand.

Cea mai impresionantă distincţie pentru talentul său este faptul că a fost decorat de către Regina Elisabeta a II – a Marii Britanii pentru serviciile aduse coroanei Britanice prin muzică. Ceremonia a avut loc la Londra pe 29 Martie 2006, la Palatul Buckingham.

Viaţa personală, la fel de palpitantă ca pe scenă

Tom Jones a rămas căsătorit cu aceeaşi femeie încă din 1957, soţia sa Melinda Trenchard, în ciuda reputaţiei sale de Don Juan. După ce a citit într-un ziar una dintre nenumăratele ştiri despre infidelităţile lui Jones soţia sa a cedat şi şi-a lovit, chiat bătut, soţul, însă acesta nu a ripostat, spunând că meritase ceea ce a primit. Împreună cei doi au un fiu, Mark Woodward.

Una dintre aventurile sale extraconjugale a avut ca rezultat un copil. O scurtă relaţie cu Katherine Berkery s-a terminat cu un lung proces şi un verdict care stabilea că tatăl copilului este Jones, în 1989. El a continuat să nege paternitatea până în 2008, când a recunoscut în cele din urmă, însă nu şi-a manifestat dorinţa de a-şi întâlni fiul Jonathan Berkery. Tom Jones este tatăl a doi copii şi are patru nepoţi.

Motivul pentru care Jones s-a mutat în Statele Unite a fost de fapt sfatul contabilului său de a evita taxele în creştere din Marea Britanie. Astfel, a cumpărat fosta vila a lui Dean Martin, în zona East Gate Bel Air, Los Angeles. În 2009, după 35 de ani în America el a dezvăluit că plănuieşte să se întoarcă în Marea Britanie: „Am petrecut o perioada minunată în Los Angeles, însă cred ca e momentul să ne întoarcem acasă”.

 

Trivia

  • S-a născut în 7 iunie 1940, în Pontypridd, Wales
  • A suferit doi ani de tuberculoză.
  • Are o activitate artistică de peste 40 de ani în Las Vegas, timp în care a devenit bun prieten cu Elvis Presley şi Frank Sinatra.
  • Show-urile sale din Las Vegas erau un veritabil punct de atracţie.
  • În 1970 era cel mai mare star al lumii.

A fost decorat de Regina Elisabeta a II-a Marii Britanii pentru serviciile aduse coroanei Britanice prin muzică.