Tag Archives: Andrei Cosma

În(că) stadiu de proiect – de data aceasta AMLD

de Cosmina Simion și Andrei Cosma– NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN

Vă promiteam în articolul anterior că urmează să vă povestim despre posibilele implicații pentru industria de jocuri de noroc determinate de implementarea celei de-a patra Directive Europene în domeniul combaterii spălării banilor (AMLD).

Se pare însă că am fost puțin prea optimiști și în rândurile următoare nu avem ocazia de a analiza lucrurile în concret pentru un motiv cât se poate de franc: AMLD nu a fost nici până la data redactării prezentului transpusă în legislația națională, iar actul normativ relevant se află în continuare în stadiul de proiect.

De la început, precizăm că în cele ce urmează nu ne propunem să detaliem conținutul obligațiilor și dispozițiilor prevăzute în Proiectul de lege, ci mai degrabă să semnalăm un status quo. Nu putem însă să ignorăm faptul că noul cadru legislativ privind combaterea spălării banilor și finanțării actelor de terorism va impune standarde considerabil mai ridicate pentru a preveni aceste fenomene.

În ceea ce privește sectorul de jocuri de noroc, o primă modificare importantă constă în extinderea categoriilor de entități raportoare. Astfel, dacă sub incidența actualei legi (Legea nr. 656/2002) intră în mod explicit doar cazinourile, noua legislație extinde sfera de aplicare la genul comun, respectiv la categoria generică a tuturor ”furnizorilor de servicii de jocuri de noroc”. În plus, Proiectul de lege specifică expres că normele se aplică atât operatorilor de jocuri de noroc tradiționale, cât și operatorilor de jocuri de noroc la distanta.

Totodată, nu putem să nu remarcăm modificările referitoare la măsurile de cunoaștere a clientelei sau păstrarea documentelor. Sub imperiul viitoarei reglementări, operatorii de jocuri de noroc vor fi nevoiți să deruleze procesul de identificare și cunoaștere a jucătorilor raportându-se la o multitudine de criterii și factori de risc, fiind de asemenea obligați să păstreze documentele și informațiile obținute în acest sens atât în format hârtie, cât și în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare. Fără a diseca interpretările ce se pot naște în legătură cu aceste obligații, putem încă de pe acum să anticipăm că impactul resimțit de operatori va fi unul semnificativ.

Dincolo de data la care Proiectul de lege va ”vedea lumina Monitorului Oficial” (reamintim că termenul limită pentru transpunerea Directivei în legislația națională a fost 26 iunie 2017),  câteva aspecte de fond sunt deja neclare. Mai exact, coroborând dispozițiile din legislația de jocuri de noroc cu cele din Proiectul de lege nu se poate stabili în mod cert dacă noile reglementări naționale în domeniul AML se vor aplica și organizatorilor de jocuri de noroc la distanță nerezidenți care însă activează în România și oferă servicii jucătorilor locali în baza licenței și autorizației acordate de ONJN sau dacă aceștia se vor supune legislației AML din statul în care sunt stabiliți. Această problemă nu este una pur teoretică, ci, din contră, lecturând lista publicată de ONJN pe pagina oficială de internet, observăm că majoritatea covârșitoare a operatorilor licențiați este formată din entități nerezidente.

În dorința de a clarifica această inconsecvență, am solicitat punctul de vedere oficial al autorității de reglementare, respectiv Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Pozițiile exprimate atât în cadrul unor conferințe, cât și prin răspunsuri scrise au fost însă neclare, ONPCSB specificând chiar că soluția ar trebui oferită de ONJN, în calitate de autoritate ce a acordat licențele operatorilor nerezidenți. Desigur, competențele ONJN nu se pot extinde pe o problematică referitoare la legislația AML a cărei respectare și interpretare se află în sarcina altei autorități, aspect de altfel confirmat de către ONJN.

Se pare însă că ulterior ONPCSB a identificat un răspuns la întrebarea noastră prin vocea doamnei Steluța Oncică, care, în cadrul ultimei ediții a ReUniunii Profesioniștilor din Gambling organizată la data de 7 decembrie 2017 a specificat clar și concis că operatorii de jocuri de noroc la distanță nerezidenți ce beneficiază de licență și autorizație de la ONJN nu se supun obligațiilor de raportare ce vor fi impuse de noua legislație națională în domeniul AML, ci vor raporta informațiile și tranzacțiile necesare către autoritatea de profil din statul de reședință.

Sperăm că acesta reprezintă punctul de vedere al ONPCSB și nu vom ajunge ca la momentul implementării legii, odată adoptată, operatorii nerezidenți, dar licențiați în România să afle că au în continuare obligații de raportare și către Statul Român sau, mai grav, să fie sancționați pentru nerespectarea acestora.

Rămâne însă incertă situația acestor operatori în baza actualei Legi nr. 656/2002 (ce a implementat directiva a treia în domeniul combaterii spălării banilor). În acest caz, opinia ONPCSB pare din nou că a variat în timp. Inițial, operatorilor nerezidenți, dar licențiați în România le-au fost imputate obligațiile de raportare stabilite de Legea nr. 656/2002, însă ulterior opinia autorității s-a schimbat, dânșii opinând că legislația română nu li se aplică în acest domeniu.

Succesiunea interpretărilor oficiale sau nu, exprimate în scris sau public în cadrul conferințelor, este dificil de urmărit chiar și pentru noi. Riscurile din perspectiva reglementării nu există pentru operatori în acest caz, dat fiind că aceștia au ales să supra-raporteze, deși (cel puțin aparent) nu era necesar…sau era?

Procesul de implementare (din nou) pare să fie departe de final, iar Proiectul de lege poate suferi în continuare modificări. Potrivit unor estimări din partea reprezentanților ONPCSB, Proiectul de lege va intra în vigoare în Februarie 2018, însă regulamentul de aplicare se lasă așteptat cel puțin până la finalul anului viitor.

Faceți jocurile!3

Bilanț

Text de Cosmina Simion și Andrei Cosma – NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN

 

Dacă prin articolul dedicat ediției din luna martie 2016 marcam un pas important pentru reformarea industriei de jocuri de noroc din România, respectiv intrarea în vigoare a Normelor Metodologice de punere în aplicare a OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, luna septembrie 2016 poate constitui momentul unui bilanț în ceea ce privește impactul noii legislații asupra pieței de profil, un exercițiu necesar pentru a înțelege atât tendința de creștere a pieței, cât și comportamentul actorilor implicați în structurarea acesteia.

La momentul redactării prezentului articol există deja 11 operatori de jocuri de noroc la distanță care au obținut licența Clasa 1 cu valabilitate de 10 ani și peste 170 de furnizori specializați ce dețin o licență Clasa a 2-a. Alăturând acestora cele peste 60 de licențe de organizare a jocurilor de noroc tradiționale și comparând aceste cifre cu nivelul pieței din alte jurisdicții europene s-ar putea concluziona că România are la acest moment substanță și diversitate în industria de jocuri de noroc. Procedura de licențiere, desfășurată în noii parametrii legislativi, a debutat însă cu doar câteva luni de zile în urmă ceea ce arată că acum lucrurile trebuie să înceapă să se așeze pentru a ajunge la maturitate.

Astfel, un prim aspect ce merită remarcat este numărul semnificativ de furnizori de servicii și produse dedicate industriei de jocuri de noroc ce au aplicat pentru obținerea unei licențe Clasa a 2-a în primele 6 luni de la intrarea în vigoare a Normelor Metodologice. Analizând lista oficială a operatorilor licențiați Clasa a 2-a publicată pe pagina de internet a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, se observă faptul că autoritatea de reglementare a acordat licențe pentru toate categoriile de activități ce atrag obligația de licențiere. Totodată, există un raport destul de echilibrat între furnizorii de produse pentru operatorii de jocuri de noroc tradiționale (land-based) și cei specializați pentru sectorul de jocuri de noroc la distanta (on-line).

Este adevărat însă că, la o primă vedere, operatorii ce desfășoară activități economice cu componente sau mijloace de joc par să dețină o pondere importantă din totalul furnizorilor licențiați. Considerăm că această afluență este generată și de definiția legală a mijloacelor de joc redactată într-o manieră poate mult prea generală ce determină aplicabilitatea obligației de a obține o licență Clasa a 2-a pentru aproape orice agent economic ce are contact cu procesul de producție sau exploatare al mijloacelor de joc.

În legătură cu procesul de licențiere Clasa a 2-a, trebuie punctat și faptul că există la acest moment mai multe societăți licențiate ca organisme de evaluare a conformității ceea ce conferă operatorilor de jocuri de noroc tradiționale posibilitatea reală de a selecta entitatea responsabilă cu inspectarea tehnică și omologarea mașinilor de joc. Această situație este benefică întregii piețe și, în același timp, dă eficiență legislativă dispoziției cuprinse în OUG nr. 77/2009 care stabilește că verificarea tehnică a mijloacelor de joc poate fi realizată de Biroul Român de Metrologie Legală sau de către organisme de evaluare a conformității.

Un alt aspect pe care îl considerăm relevant cu privire la licențele Clasa a 2-a se referă la decizia organizatorilor de jocuri de noroc tradiționale ce activează și ca operatori online de a beneficia de posibilitatea prevăzută de Normele Metodologice de a obține licență pentru procesatori de plăți. Operatorii conștientizează așadar importanța comercială de a stabili o punte de legătură între jucătorii din mediul tradițional și mediul online și valorifică pârghiile legislative încă de la început.

În ceea ce privește operatorii de jocuri de noroc la distanță, observăm că toți cei 11 organizatori care au obținut licența definitivă activau deja în România în baza dreptului provizoriu de operare acordat în anul 2015. Adaptarea completă la cerințele operaționale și la infrastructura tehnică impuse de legislația de jocuri de noroc în vederea obținerii licenței Clasa 1 relevă intenția acestor organizatori de a continua activitățile desfășurate de România, de a-și fideliza clientela și de a profita de bazinul de jucători români. Până la începutul anului 2017, lista operatorilor de jocuri de noroc la distanță licențiați cel mai probabil se va extinde, deoarece există în continuare organizatori ce își desfășoară activitatea în temeiul dreptului provizoriu de operare și care, în mod normal, în contextul expirării valabilității acestui drept vor aplica pentru obținerea licenței permanente pentru 10 ani. În plus, piața rămâne deschisă și pentru orice alt operator ce se raliază la reglementările locale, dat fiind interesul pe care piața din România continuă să îl prezinte probabil vom vedea și alți noi operatori intrând, în plus față de cei cu drept provizoriu de operare care, pe rând, fac tranziția către licența definitivă.

În consecință, industria de jocuri de noroc din România continuă linia ascendentă de creștere și revitalizare într-un cadru reglementat, ceea ce nu poate decât să aducă beneficii atât jucătorilor, statului Român, cât și operatorilor și partenerilor acestora.

Faceți (în continuare) jocurile!

Re-faceți jocurile!

Text de Cosmina Simion și Andrei Cosma – NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN

Procesul de reformare al industriei de gambling din România, început în anul 2015 prin instituirea unui nou cadru normativ menit să ralieze piața de profil la noile realități economice, continuă și în anul 2016, prin intrarea în vigoare a unei reglementări de referință pentru domeniul jocurilor de noroc.

Astfel, la data de 26 februarie 2016, au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 151, Normele Metodologice de punere în aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc („Normele Metodologice”). Prin natura sa, acest act normativ are funcția de a completa și detalia legislația de bază în  materie, reglementând cerințele concrete în care atât operatorii de jocuri de noroc tradiționale, cât și cei on-line, trebuie să își desfășoare activitatea. Prin urmare, intrarea în vigoare a Normelor Metodologice constituie o nouă etapă, firească de altfel, a strategiei legislative demarate în cursul anului 2015.

Deoarece sectorul jocurilor de noroc prezintă numeroase particularități tehnice, actualul tablou legislativ necesită în continuare unele completări, sub forma unor acte infralegislative emise de către autoritatea de reglementare, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc („ONJN”). La acest moment, importanța trebuie acordată Ordinului Președintelui ONJN privind modalitatea de raportare și acces la informații transmise de către operatorii on-line, reglementare tehnică ce stabilește atât modalitatea de configurare a arhitecturii tehnice pentru operatorii deja existenți pe piață, cât și rigorile aplicabile viitoarei proceduri de licențiere și autorizare.

În baza OUG nr. 77/2009, astfel cum a fost modificată în luna februarie 2015, s-a instituit obligația furnizorilor de servicii pentru piața de jocuri de noroc de a obține o licență Clasa a 2-a pentru serviciile specifice prestate în beneficiul organizatorilor de jocuri de noroc. Din categoria acestor furnizori fac parte:

–          Procesatorii de plăți pentru serviciile de plată prestate, suplimentar față de reglementările financiar-bancare la care sunt supuși, având obligația de a obține o licență Clasa a 2-a emisă de ONJN;

–          Afiliații, definiți de Normele Metodologice ca fiind acele entități care realizează venituri în baza unui contract încheiat cu un operator on-line, ca urmare a participării la joc a jucătorilor direcționați de aceștia pe site-ul sau platforma organizatorului;

–          Operatorii economici care oferă management și facilități de găzduire (hosting) pe platforma de jocuri;

–          Producătorii și/sau distribuitorii de software specializat pentru furnizarea de programe informatice specifice jocurilor de noroc, intrând în această categorie și societățile care transmit imagini cu jocuri de noroc caracteristice cazinourilor;

–          Auditorii/Certificatorii/Organismele de evaluare a conformității pentru serviciile tehnice și de verificare furnizate organizatorilor de jocuri de noroc.

O asemenea obligație existând totodată și în sarcina furnizorilor de servicii pentru piața de jocuri de noroc tradiționale.

Odată cu adoptarea Normelor Metodologice, furnizorii de servicii specializate pentru industria jocurilor de noroc beneficiază de posibilitatea efectivă de a aplica pentru obținerea licenței Clasa a 2-a, acesta reprezentând primul pas pentru ca industria online să acceadă la următorul nivel, respectiv licențierea operatorilor de jocuri de noroc la distanță. Astfel, operatorii titulari ai unui drept provizoriu de operare acordat în temeiul art. II alin. (7) din Legea nr. 124/2015 își vor continua activitatea, pe durata de valabilitate a acestui drept, „cu respectarea condițiilor stabilite la data acordării”. Până la data expirării acestui drept însă, care variază între 30 iunie 2016 și 31 ianuarie 2017, acești operatori au obligația de a obține licența de organizare și autorizația de exploatare sau, în caz contrar, pierd dreptul de a opera jocuri de noroc în România până la data obținerii acestora. Astfel, potrivit Normelor Metodologice, operatorii economici care intenționează să organizeze și să exploateze două sau mai multe activități de jocuri de noroc tradiționale sau la distanță, sunt obligați să solicite licența de organizare și autorizație de exploatare a jocurilor de noroc pentru fiecare activitate în parte, cu excepția operatorilor de jocuri de noroc la distanță, pentru care „autorizația de exploatare a activității se acordă pentru întreaga activitate care se desfășoară prin intermediul aceleași platforme de joc (…)”.

În ceea ce privește jocurile de noroc tradiționale, o primă modificare ce se remarcă în noua reglementare constă în eliminarea anexelor și instrucțiunilor de completare a formularelor privind situația încasărilor obținute din activitatea de exploatare a sistemelor de joc de tip slot-machine, reglementate de legislația secundară anterioară (HG nr. 870/2009) ce a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Normelor Metodologice (cunoscute în industrie după abrevierile indexurilor contoarelor ce trebuie raportate, Si și Sf). După cum rezultă din secțiunea dedicată acestor activități din cuprinsul Normelor Metodologice, modalitatea de raportare va fi de asemenea reglementată „prin ordin al președintelui ONJN”.

În consecință, adoptarea Normelor Metodologice aduce mai multă claritate legislativă pentru activitătile de jocuri de noroc desfășurate în România. Cu toate acestea, cadrul normativ necesită în continuare completări, rămânând totodată de esență modalitatea în care noile dispoziții legale vor fi interpretate și aplicate în concret.

Faceți jocurile!