Se spune ca, adesea, cazinourile reprezinta o destinatie pentru oamenii bogati, atrasi in primul rand nu atat de mirajul unui castig imediat, cat de un sentiment de aventura, dublat de un anumit gust al riscului.
Se mai spune ca, daca chiar vrei sa castigi la jocuri, trebuie sa fii ori patronul unui cazinou. Si ca, la fel ca bancile, cazinourile nu pierd niciodata.
De asemenea, cazinourile sunt privite ca adevarate fabrici de spalat bani. Cam la astfel de mituri si prejudecati se reduce discutia atunci cånd vine vorba de cazinouri. Cine stie sa gandeasca mai departe de aceste limite, va putea descoperii si alte lucruri. Nu exista partea plina a paharului, nu exista cealalta fata , ci exista puterea de a vedea cazinoul ca pe inca o modalitate de a-ti petrece timpul liber, de a te distra, de a jongla putin cu intuitia, cu norocul, de a discerne intre patoligie si amuzament.
Ce e rau in a spera, in a visa, in a te distra?
Lumea jocurilor de noroc e inepuizabila in acest sens, e cea care starneste invingatorul latent din fiecare dintre noi.
Desigur, placerea de a paria si emotia pana la final face parte din regula, dar si din pretul jocului.
Si, in niciun caz, nu umple golul sufletesc sau nu rezolva o problema de viata.  Ludomania e pentru cei slabi; jocul, in adevaratul lui sens, e pentru cei care privesc viata deschis, cu tot felul de provocari amuzante;  norocul e pentru cei care nu cred in el, ci in modul rational de a-l accepta.
Asadar, poftiti la joc, incep pariurile!