Tag Archives: vegas

SECRETELE CAZINOURILOR (XXV)

sign vegas

Încercăm să realizăm pentru această ediție un rezumat al celor mai “tari” secrete pe care cazinourile parcă nu le mai apără cu aceeași strășnicie ca în trecut pentru că ei știu că aceste lucruri s-au aflat și preferă să le accepte ca fiind publice, știind parcă că nu prea aveți ce să le faceți. Odată ajunși în sala lor de joc, aveți șanse scăzute să faceți față tuturor ispitelor și manipulărilor pe care ei vi le fac, iar voi le acceptați cu bună știință.

De exemplu, știați că ei vă supraveghează nu doar din motive de securitate, ci pentru a vă manipula mai ușor folosindu-se de analize de comportament real-time, algoritmi sau softuri de “player tracking” din softurile de CMS pentru a vă face să cheltuiți mai mult? Probabil, singurul loc unde s-ar putea să aveți parte de mai multă intimitate este doar camera voastră de hotel.

Se spune că aveți șanse mai mari de câștig la mese, la jocurile de cazino clasice de genul baccarat sau blackjack și nu la aparatele de joc. Ați văzut că imediat ce ați intrat într-un cazinou, primul lucru pe care-l vedeți sunt sloturile? De ce? Pentru că tentația de a juca la ele este atât de mare încât nu-i veți face față și vă veți așeza în fața unui aparat. Este simplu să joci, iar sumele pe care le pariezi per bet ți se par atât de mici încât în eventualitatea în care vei pierde (și crede-mă, vei pierde!) suma totală pierdută nu este atât de mare încât să te îngrijoreze.

Capcana pe care o întind cazinourile când ajungi să joci suficient de mult timp este că ți se va întâmpla destul de des să fii aproape de câștig. Acest lucru te va împinge să revii la masa de joc. E imposibil să reziști tentației de revenire la joc atunci când creierul tău crede că ai fost atât de aproape de victorie. Serotonina îți va invada creierul și-ți va da o stare de beatitudine care îți va da restart la cheful de joc.

Cazinourile te pun să-ți schimbi banii în chipsuri atunci când intri în sălile lor pentru a nu conștientiza că joci pe bani adevărați. Atâta timp cât nu realizezi că pariezi cu bani reali îți va fi mai ușor să cheltui mai mulți bani la mesele lor de joc. De obicei când ai fise și nu bani reali în mână nu ai tentația să-i numeri ca să vezi cât mai sunt, nu? Iar ezitările sau sentimentul de vină pe care e posibil să-l ai dacă te întorci la masa de joc după o pierdere serioasă este posibil să dispară cu totul dacă în buzunar doar îți zornăie niște cipsuri de plastic și nu bani adevărați.

Dacă vă aduceți aminte în mai multe ediții trecute ale serialului nostru am scos în evidență faptul că mâncarea și băutura în cazinourile din Vegas și din lume, în general, ajung să vă fie oferite gratis și prețuri la camere mici pentru că cei din cazinouri vă “taxează” în plus la alte “mărunțișuri”: bilete de intrare mai scumpe la concerte, spectacole, reprezentații de tot felul, prețuri mai mari la magazinele unde vă faceți shoppingul, vă taxează wifi-ul sau alte servicii mărunte.

Tot ei au inventat și lipsa ceasurilor sau a ferestrelor din cazinouri pentru a vă face să nu mai conștientizați ușor trecerea timpului la masa de joc sau la aparat. Aromaterapia pe care o primiți în cazinouri prin sistemele lor de ventilație este, de asemenea, o practică curentă. În Vegas nu există nici un cazino care să nu folosească această practică ca să vă relaxeze simțurile.

Aaaaa și încă un motiv pentru care băutura este gratis în cazinouri. Deciziile raționale le iei cu mintea limpede, cele luate la impuls sunt de cele mai multe ori catalizate prin factori externi, așa cum este băutura. Iar când este și din abundență și gratis, șansa ca tu să joci din ce în ce mai mult și să pariezi sume din ce în ce mai mari este maximă.

Ți se spune mereu și în mod agresiv că “număratul cărților nu este legal”, dar el este foarte legal. Doar pentru că celor din cazinouri nu le convine că faci acest lucru, asta nu înseamnă că faci vreo ilegalitate. Ce e în capul tău, rămâne acolo…

În final mai amintesc de ceea ce am mai pomenit și în trecut, cazinourile nu te lasă să te orientezi, nu-ți lasă ocazia să-ți iei puncte de reper. Cu alte cuvinte, aranjează totul în sălile lor de joc astfel încât să te simți ca într-un labirint, să te simți pierdut și să rămâi să mai joci puțin…

Chiar dacă unele lucruri despre „capcanele” cazinourilor le mai știați iar despre altele ați aflat abia acum, faptul că le-am strâns pe cele mai cunoscute secrete ale lor în acest material sintetic vă ajută să vă faceți o imagine de ansamblu despre ce fac cazinourile ca să ne țină ocupați la mesele și aparatele lor de joc.

MAX PESCATORI, tot ce are Italia mai bun în poker

Max Pescatori

The Italian Pirate, așa cum își mai spune Max Pescatori, este un jucător care ne-a atras atenția întâmplător consultând clasamentul WSOP după numărul de brățări și inele, ocupând locul 30 cu 4 brățări și 2 inele de campion WSOP, fiind primul european în acest clasament dominat de americani și canadieni, abia locul 50 fiind ocupat de un alt european, celebrul Dominik Nitsche.

Începuturile

Născut pe 22 ianuarie 1971 la Milano, Massimiliano Pescatori, pe numele său adevărat, s-a îndrăgostit de jocurile de cărți încă de tânăr, însă mult timp, în copilăria sa, a mai avut o pasiune pentru un sport: fotbalul.

În timpul unei vacanțe cu familia și prietenii săi, Max a aflat ce este jocul de cărți înscriindu-se cu tatăl său la un concurs de Scopa, un joc de cărți foarte popular în Italia. Pescatori și tatăl său câștigă concursul, iar din acel moment Massimiliano se arată foarte interesat de jocurile cu cărți.

La vârsta de 15 ani învață să joace poker și practic se îndrăgostește de joc. La vârsta de 23 de ani pleacă în Las Vegas ca să joace poker și nici măcar nu cunoaștea engleza. De când se știe Max a fost un jucător de 7 Card Stud, însă nu se câștigau bani așa cum se făcea din Texas Hodem, așa că s-a reprofilat.

Începe aventura americană  

În 1998 pleacă în Vegas să joace mai multe partide cashgame cu SB de 4$ si BB de 8$ și îl întâlnește pe viitorul său mentor, Valter Farina, pe atunci singurul câștigător de brățară provenit din Italia. După numai 1 an de parteneriat cu acesta, Max devine jucător de poker profesionist. În 2002 începe să joace turnee din ce în ce mai des și spre sfârșitul anului participă la Bellagio Five Diamond Poker Classic cu buy-in de 500$ și termină pe locul 6 câștigând 4278$. Bankroll-ul  si CV-ul său în poker începeau să prindă contur. În martie 2003 joacă în Reno la World Poker Challenge două turnee, unul de Limit Holdem și celălalt de Omaha Hi/Lo și le câștigă pe ambele. În august 2004 joacă la turneul Legends of Poker, Los Angeles, unde plătește un buy-in de 200$, dar câștigă locul 1 și 106,630$ învingându-l la heads-up pe Phi Nguyen.

Marile victorii

Pe 9 Iulie 2006 la a 37-a ediție a WSOP, la event-ul cu numărul 13, 2500$ No Limit Holdem dă prima lovitură din carieră și câștigă turneul și prima sa brățară după ce învinge un field de 1290 de jucători printre care: Mike Matusow, Erick Lindgren sau Men Nguyen, încasând 682,389$.

Încurajat de acest succes, în luna martie a următorului an termină primul la Italian Poker Championships desfășurat la San Remo obținând 103,120€ .

În 2008 câștigă o nouă brățară la Event #24: $2,500 Pot-Limit Hold’em/Omaha unde îl învinge în finală pe Kyle Kloeckner din Statele Unite.

Până în 2015 joacă constant live și online și își îmbunătățește continuu jocul, intră în mod repetat în bani la turneele mari – WSOP, EPT-uri sau WPT-uri, dar nu face mese finale.

Pe 3 Iunie câștigă turneul de 1500$ Seven Card Razz reușind să depășească un număr de 462 de jucători și obținând a treia brățară WSOP din carieră! Pentru această performanță încasează și 155,947$.

La aceeași ediție cu numărul 49 a WSOP, investește 10,000$ în turneul Seven Card Stud Hi-Low Split-8 or Better Championship (Event #41) și bine face pentru că așa reușește să câștige a patra brățară mondială! Printre învinșii lui de la masa finală se numără și profesioniști celebri ca Daniel Negreanu (locul 3), Alexander Denisov (locul 4) sau Philip Galfond (locul 16).

Scriitorul

Scrie și două cărți de poker: Giocare e vincere a poker online (2009) împreună cu Dario De Toffoli și A scuola di poker (2010),împreună cu același Dario De Toffoli și Giorgio Sigon.

Despre Max Pescatori pe scurt:

  • Are 213 de intrări în bani în cariera sa de până acum, din care 67 sunt la WSOP
  • Este al treilea în topul celor mai prolifici jucători italieni după Mustapha Kanit și Dario Sammartino cu încasări de 4,370,473$
  • La evenimentele anuale WSOP are intrări în bani în valoare de 2,257,663$
  • Are acum reședința în Las Vegas
  • Înainte de a fi jucător de poker a lucrat ca persoană care testa jocurile video
  • Numele său de familie înseamnă “pescar” în italiană
  • Porecla sa – Piratul Italian – vine de la faptul că obișnuiește să poarte des o bandană în culorile țării sale
  • În acest an a cumpărat împreună cu prietenul său Todd Brunsn (fiul lui Doyle Brunson) un restaurant celebru cu specific italian din Las Vegas: Roma Deli
  • Și-a vândut ultima brățară WSOP câștigată pe E-bay pentru suma de 11.600$ pentru a ajuta victimile cutremurului ce a avut loc la începutul anului în Italia în regiunea Amatrice

SECRETELE CAZINOURILOR (XXII) Ferma animalelor, altfel: conceptul din spatele rezervației de lei marca MGM

lionshabitat

 -Oana Mihalache

Cei care sunt pasionați de jocurile de noroc sunt aventurieri prin definiție: le place adrenalina, suspansul din timpul jocurilor, intriga din timpul acestora, competiția pentru întâietate. Ei bine, unele forme de entertainment oferite de cei care dețin cazinourile exploatează tocmai aceste propensiuni. Este și cazul unei rezervații naturale situată la doar câteva minute de Strip of Vegas, care adăpostește nu mai puțin de 40 de lei, mai multe păsări sălbatice și o girafă, considerată atracția acestui loc prin faptul că are un talent…cel puțin neobișnuit. Până acum câțiva ani, o parte a acestei rezervații era amenajată în cadrul cazinoului MGM Grand. Acest loc poate fi considerat un secret bine păzit al Vegasului.

”Festin cu bestiile”

Acesta este unul dintre ”sloganurile” afișate pe site-ul acestei ferme – numită Lion Habitat Ranch. Cei care vizitează acest loc au ocazia să și hrănească animalele – totul contra cost, fiind vorba în fond despre o afacere. În plus, vizitatorii se pot fotografia cu animalele. Președintele și fondatorul acestei ferme, Keith Evans, susține că organizația este una non-profit și că misiunea ei principală este grija pentru animale, facilitarea legăturii dintre acestea și oameni, fiind în continuă căutare de mijloace pentru a face acest habitat unul mai bun pentru animale. El lucrează cu felinele mari încă din 1970, ferma fiind deschisă din 1989.

Menționam la început faptul că girafa, pe care o cheamă Ozzie, este atracția principală a acestui habitat, motivul principal fiind acela că are un talent ascuns: poate picta. Dar asta nu e tot, pentru că vizitatorii pot pleca acasă cu un mic tablou realizat de aceasta. Costul unui astfel de tablou este cuprins între 40-60 de dolari, în funcție de mărimea pânzei.

Aflată la doar 20 de km de Strip of Vegas, ferma a devenit un loc des vizitat de jucătorii care simt nevoia să se relaxeze după o partidă de joc care le-a testat răbdarea și poate nervii. Ei bine, acest spațiu care acoperă patru hectare poate fi considerat de unii o oază de liniște, însă alții îl pot asemui cu adrenalina din timpul unui joc. Apropierea de un leu poate fi văzută ca o provocare chiar și de cei mai experimentați jucători – care sunt familiarizați cu adrenalina. Pentru a hrăni girafa vizitatorii trebuie să achite o taxă de 20 de dolari, iar pentru lei prețul este de 100 de dolari pentru jumătate de kilogram de mâncare. Pentru cei mai curajoși, cei de acolo oferă posibilitatea unui tur ”behind the scenes”, ceea ce implică trecerea în habitatul natural al leilor și apropierea de ei. Costul pentru un astfel de tur este de 125 de dolari de persoană, o sumă modică pentru un jucător care uneori plătește această sumă pentru un buy-in. Turul are o durată de 90 de minute.

Prețurile de intrare în habitat variază, având în vedere că se oferă discounturi de grup și pentru cei care vin în familie, însă prețul standard pentru un adult este de 25 de dolari, pentru copii este gratuit. Gratuitate au și cei care doresc să intre chiar de ziua lor de naștere, sau într-o zi aleasă de ei în luna respectivă în cazul în care habitatul nu este deschis în ziua respectivă. Cel mai ridicat preț este fixat pentru o sesiune cu totul specială: un training de trei ora alături de îngrijitorii leilor, care costă 800 de dolari.

Leii, mutați din cazino în rezervație

Pentru cei familiarizați cu Vegasul, leii puteau fi văzuți, până în 2012, în interiorul cazinoului MGM Grand. Keith Evans ducea leii zilnic acolo – și a făcut asta timp de 11 ani, în așa fel încât animalele nu petreceau niciodată noaptea la hotel, iar ziua puteau fi admirați din spatele unei vitrine de către vizitatori. Acest habitat din interiorul cazinoului a fost inaugurat în 1999, cu un tunel în interior pentru ca vizitatorii să poată traversa practic zona în care stăteau cei șase lei aduși zilnic acolo, putând trece chiar pe sub ei. Această zonă a fost închisă în urma demarării unui proiect de renovare de către cei de la MGM.

De altfel, leul este și un simbol folosit de MGM pentru logo-ul companiei, prin urmare acest demers de aducere a leilor în interiorul cazinoului a avut și rațiuni de marketing, respectiv branding. Pe de altă parte, publicul țintă a fost bine ales, având în vedere că cei prezenți zilnic în cazinouri sunt în căutare de senzații tari și iubesc adrenalina. Acest concept – considerat un tribut adus simbolului companiei MGM, leul – a fost aproape de a fi compromis în 2010, atunci când unul dintre îngrijitori a fost atacat de un leu. Momentul a fost însă depășit la nivel de imagine, probabil și datorită faptului că îngrijitorul nu a fost rănit serios.

Un secret al Vegasului? Nimic nu mai poate fi considerat secret în epoca internetului, însă acest habitat al leilor este cu siguranță un secret pentru mulți dintre cei care vizitează cazinourile. Aceste forme de entertainment, de recreere sau de escapism sunt însă tot mai căutate în rândul jucătorilor, așa încât secretele sunt deconspirate chiar de cei care ar trebui să le păzească.

Charles și Phyllis Frias – două modele ale Nevadei, cu inimi generoase

frias

de Oana Mihalache

Numele Frias are o rezonață aparte pentru cei care cunosc istoria Vegasului. Asta pentru că soții Charles și Phyllis Frias au lăsat acestui oraș nu doar o companie de transport care le poartă numele, ci și câteva instituții simbol care amintesc de legătura lor specială cu Vegasul. Cei doi au rămas în istorie nu doar ca doi antreprenori de succes, dar și ca o pereche exemplară de filantropiști, fiind dedicați – la fel ca mulți oameni de afaceri din Vegas – cauzelor nobile sau civice. Cei doi s-au căsătorit în Texas în 1958, la doi ani după ce Phyllis a intrat în U.S. Air Force Ohio, o carieră la care avea să renunțe pentru aventura antreprenoriatului în Vegas, alături de soțul ei. Mai multe despre povestea și reușitele celor doi, în rândurile de mai jos.

Frias, un nume de ținut minte

Nu doar ”ce se întâmplă în Vegas rămâne în Vegas”, uneori chiar cine călătorește în Vegas rămâne acolo. Ei bine, așa s-a întâmplat și cu Charles și Phyllis, care în 1958 descopereau acest oraș și ceva i-a atras în acest loc, așa că au dat cu banul: să rămână sau nu? Nu doar că au rămas, ei venind din Texas, dar după doar patru ani, în 1962, Charles achiziționa prima companie de transport, care mai târziu avea să devină parte a unui palmares extins de companii. Compania se numea ABC Union Cab Co., iar pentru a conduce această afacere, experiența lui din trecut ca șofer s-a dovedit a fi extrem de utilă. Serviciile de transport oferite de companiile familiei Frias includeau limuzine, mașini de navetă și autobuze, iar după unele estimări au ajuns să reprezinte o treime din industria de transport din sudul statului Nevada. Dezvoltată sub numele de Frias Transportation Management, ”compania mamă” înființată de cei doi cuprinde cinci companii de taxi, respectiv Ace, A NLV, Union, Vegas-Western și Virgin Valley, dar și Las Vegas Limousines și Airline Shuttle, care deservesc atât Vegasul cât și alte orașe din sudul Nevadei.  Datorită unei etici a muncii de invidiat, dar și perseverenței celor doi, Frias Transportation Management a ajuns să fie cunoscută ca cea mai mare companie de transport din Vegas.

”Două modele ale Nevadei, cu inimi generoase”

Chiar dacă în acest domeniu au cunoscut succesul în afaceri, soții Frias nu s-au limitat la atât. În 2003 o școală elementară din Nevada a primit numele lor – Charles and Phyllis Frias Elementary School – care acum găzduiește nu mai puțin de 800 de elevi, de la nivel preșcolar până la clasa a 5-a. În 2004, guvernatorul statului Nevada de la acea vreme, Kenny Guinn, spunea despre Charles și soția sa că sunt ”două modele ale Nevadei, cu inimi generoase”, marcând astfel inaugurarea școlii, construită pentru comunitatea din Southern Highlands, la cateva zeci de kilometri de Strip of Vegas. Școala a primit numele lor pentru a onora implicarea lor umanitară și acțiunile prin care cei doi au ajutat comunitățile din sudul Nevadei. Mai mult, Charles și Phyllis au fondat mai multe burse educaționale, cu ajutorul cărora mulți copii au putut avea acces la educație. Un program de burse dedicat studiilor de mediu din cadrul Universității din Nevada le poartă numele. Asocierea cu mediul nu a fost întâmplătoare, având în vedere că cei doi iubeau natura – de aceea un parc deschis în 2012 poartă numele lui Charles Frias. Parcul este situat pe Bulevardul Decatur din Vegas și are spații dedicate fotbalului, spații verzi, un parc pentru câini, grădini și multe altele.

Un alt demers civic care poartă numele Frias este o stație de pompieri. În plus, este cunoscut faptul că familia Frias a fost mereu un contributor de nădejde pentru grupurile și organizațiile umanitare din Nevada.

Fără îndoială, compania de transport a rămas cea mai de succes inițiativă a familiei Frias: în 2015 compania avea 2.500 de angajați și peste 1.000 de taxiuri, limuzine și autobuze, care deserveau rezidenții și vizitatorii Vegasului.

Charles a murit în 2006, însă soția lui a dus mai departe atât afacerile, cât și numele lor. Când a murit Charles avea 84 de ani și a fost atunci menționat de către senatorul statului Nevada Harry Reid în publicația oficială a Congresului American, Congressional Record. La vârsta de 80 ani, în noiembrie 2016, Phyllis a pierdut o luptă cruntă împotriva cancerului, însă atât ea cât și soțul ei au lăsat Vegasului nu doar un brand: au lăsat multe dovezi ale implicării civice, o companie de transport de succes, dar și simbolul unor lupte – mai facile sau mai grele – în numele unor idealuri la capătul cărora s-au găsit fie grija pentru mediu, fie interesul pentru semeni. Aceasta este o altă față a Vegasului, a cărei istorie este nu una separată celei a lumii cazinourilor, ci una complementară ei.

Andre Agassi, tot ce a dat Vegasul mai bun tenisului

Andre Agassi

-Oana Mihalache

A renunțat la tenis de mai bine de un deceniu, în 2006, după ce a reușit remarcabile performanțe în acest sport, iar apoi a decis să se dedice acțiunilor caritabile. Un veritabil tenismen, un om dedicat pasiunilor și obligațiilor sale profesionale și nu doar, pe scurt un role model pentru cei tineri. Este vorba despre Andre Agassi, un nume cu o rezonață specială pentru Las Vegas – orașul său natal.

A reușit să ajungă, la un moment dat numărul 1 în tenis – în Aprilie 1995, iar între anii 1990-2000 era unul dintre cei mai aclamați tenismeni din lume. Nici nu este de mirare, având în vedere că palmaresul său profesional include, printre altele, câștigarea a opt turnee de Mare Șlem și o medalie de aur – cucerită în 1996 la Atlanta, la Jocurile Olimpice de Vară. În total, în timpul carierei sale de tenismen, a cucerit nu mai puțin de 60 de titluri la simplu. Lăsând la o parte titlurile cucerite și performanțele ”bifate” în turnee, lumea tenisului îi este datoare cu un lucru: prin carisma, dedicarea și felul său de a comunica cu publicul au făcut ca tenisul să devină mai popular și să intre în categoria sporturilor vedetă. Dacă statutul său de cel mai bun tenismen din istorie este discutabil și poate fi contestat de critici, un lucru este cert și aproape unanim acceptat: Agassi are cele mai buni lovituri din istorie la returul de serviciu. Putem spune că asta este cea mai importantă amprentă pe care a lăsat-o în tenis.

După ce a ieșit din această lume, Agassi a decis că vrea să își lase amprenta și asupra unor cauze care se bucură de mai puțin ”succes” și au mai puțină vizibilitate: cauzele sociale. Ei bine, el s-a întors în orașul natal Vegas, pentru a ajuta comunitățile vulnerabile de acolo. În ultima vreme este văzut rar în public, având o familie formată din soția sa, Steffi Graf, și doi copii – un băiat și o fată – și fiind implicat în activitățile fundației de caritate pe care o conduce și care îi poartă numele – Fundația Agassi pentru Educație.

După o îndelungată absență, Agassi a fost văzut recent la un eveniment din Melbourne, la care se afla în calitate de ambasador Longines, brand pe care îl promovează încă din 2007.

Munca sa în slujba comunității din care a plecat și-a extins tentaculele treptat, de la ajutarea copiilor defavorizați la construirea unor centre educaționale. În 1997 a făcut o donație către organizația Child Haven, prin care a fost construită o mică școală, apoi prin fundația lui a alocat fonduri de 720.000 de dolari prin care a fost construit un centru destinat copiilor cu probleme fizice sau psihice, prevăzut și cu spații de carantină pentru cei cu boli infecțioase. În 2001 Agassi a inaugurant o academie în Las Vegas – Agassi College Preparatory Academy, prin care copiii supuși unor riscuri de sănătate sau sociale puteau urma cursuri gratuite în vederea admiterii la facultate. Peste 1.200 sunt înscriși la această școală, prima generație de absolvenți din 2009 înregistrând o rată de admitere la facultate de 100%. Munca lui nu s-a oprit aici, iar în 2007 s-a alăturat mai multor nume celebre – printre care Muhammad Ali, Lance Armstrong, Jeff Gordon sau Tony Hawk – pentru a înființa o organizație de caritate numită Athlets for Hope, pentru a ghida sportivii de performanță care vor să se implice în acțiuni caritabile. Până la finalul anului 2015, fondul deschis de el pentru construirea unor școli reușise să construiască peste 70 de școli, deservind 35.000 de elevi.

Dedicarea lui pentru aceste acțiuni este una totală, nu cum – așa cum avea să recunoască mai târziu – a fost cea pentru tenis. În cartea sa autobiografică lansată pe piață în 2009, Agassi spunea că a ajuns să urască sportul care l-a făcut celebru: ”Joc tenis pentru a avea o carieră, chiar dacă urăsc acest sport, îl urăsc cu o pasiune neagră și secretă, și l-am urât dintotdeauna”.

Implicarea în acțiuni caritabile nu a trasat însă limite pentru Agassi: el s-a implicat și în promovarea unor reforme în educație, sprijinirea unor investiții, dar s-a implicat și în domeniul real estate. De asemenea, fundația dedicată copiilor sprijină acum și proiecte din Uganda, un exemplu fiind cumpărarea unei ambulanțe pentru a ajuta copiii de acolo, mai ales pe cei din tabere de refugiați, proiect implementat în 2009.

Chiar dacă a afirmat că nu a fost dedicat trup și suflet carierei din tenis, în care de altfel a excelat, este limpede că implicarea în proiecte caritabile reflectă dedicare 100%. În plus, Agassi rămâne unul dintre cele mai de succes staruri ale Vegasului, care a stat deoparte de lumea cazinourilor, însă a reușit să aducă un omagiu acestui oraș în alte moduri: prin performanță sportivă și prin implicare în comunitatea din care a plecat, dar și în alte colțuri din lume.

Willie Nelson, un titan al muzicii country americane care și-a ”împrumutat” talentul Vegasului

WILLIE NELSON

-Oana Mihalache

Uneori, succesul arată firesc în normalitatea lui, iar talentul se împacă perfect cu modestia, dar și cu strălucirea și luxul. Concomitent. Ei bine, un exemplu care le încorporează pe toate acestea este Willie Nelson, un nume mai puțin cunoscut în lumea mainstream a muzicii, însă un icon pentru fanii genului country, în special în SUA, dar și pentru cei care cunosc istoria recentă a Vegasului. Cine este Nelson, cum a ajuns să fie cunoscut pentru muzica pe care o cântă, ce îl leagă de Vegas și ce rol a avut marijuana în viața sa? Casino Inside a adunat toate aceste informații și vi le prezintă în rândurile de mai jos.

”Crazy”, ”Red Headed”, ”Stranger” sau ”Stardust” – sunt câteva dintre hiturile care au făcut furori printre fanii genului country. Toate îi aparțin lui Willie Nelson, care are la activ peste 350 de albume, multe piese compuse, și mai multe cântate, toate într-o carieră de peste șase decenii. Și-a câștigat reputația ca autor, actor, dar și ca activist, recunoașterea pentru toate aceste roluri venind și prin câștigarea multor premii, dar și prin recunoaștere publică, mult mai valoroasă pentru un artist onest cu sine și cu munca sa, așa cum este și Nelson.

Nelson și Familia.

Fiind un familist incurabil, nu este un secret pentru fanii artistului în vârstă de 83 de ani că preferă să meargă în turneu cu Familia – așa se numește trupa lui de suflet, alături de care își cântă și acum hiturile. De altfel, copilăria a fost și perioada în care s-a format ca artist și care l-a transformat într-un meloman. Alături de sora sa Bobbie, Nelson a fost crescut de bunicii săi, ambii activi în lumea muzicii. Amândoi au învățat să cânte la pian, iar începând din 1973 au și cântat împreună, în înregistrările din care a rezultat albumul Shotgun Willie. De altfel, în jurul acestui album s-a alcătuit și formația cu care Willie avea să meargă în turnee.

Activitatea. Viața. Pe scurt.

Dacă ar fi să evaluăm activitatea unui artist după timpul petrecut în turnee, atunci singurul rival al lui Nelson ar fi Bob Dylan. Are deja programate 30 de reprezentații pentru acest an și a participat la nu mai puțin de 50 în 2016 – concerte, festivaluri, acțiuni caritabile. Un lucru comun tuturor concertelor susținute de Nelson este acela că nu respectă niciodată aceeași ordine a pieselor, însă mai mereu încinge atmosfera cu versurile ”Whiskey River”, după care urmează – aleatoriu sau nu – “Good Hearted Woman”, “Beer for My Horses”, “Mamas Don’t Let Your Babies Grow Up to Be Cowboys”, “On the Road Again” și “Always on My Mind”, printre altele. În afară de cariera muzicală, Nelson a jucat în peste 30 de flme, a scris mai multe cărți și a fost implicat în multe acțiuni de activism civic, temele predilecte fiind folosirea combustibililor fosili și legalizarea marijuanei. De altfel, el însuși a fost de-a lungul vremii un consumator împătimit de marijuana, recunoscând asta cu cea mai mare lejeritate. Mai mult, acum vinde chiar el marijuana, sub brandul propriului nume. ”Am cumpărat destulă marijuana, iar acum vând pentru a mă revanșa”, a declarat pentru publicația The Guardian. În afară de aceste subiecte, în 2016 a devenit și activit politic, prin atitudinea anti-Trump, în numele căreia a compus mai apoi melodia inspirată de actualul președinte al SUA – ”Delete and Fast-Forward”, care va fi inclusă în albumul ”God’s problem child”, ce va apărea în primăvară.

Copilăria lui Nelson a fost marcată de Marea Depresiune, fiind crescut în Texas. A scris prima piesă la vârsta de 7 ani, iar la 10 ani a început să cânte la chitară într-o formație de polka. A fost crescut de o bunică destul de conservatoare, fiind creștină practicantă. De altfel, chiar el a fost o vreme credincios, însă a devenit sceptic de-a lungul anilor și consideră prohibițiile susținute de biserică absurde. Primele lui ”locuri de muncă” au implicat vânzarea de aspiratoare și enciclopedii în regim door-to-door, asistent de instalator, apoi a lucrat ca DJ, având propria emisiune de radio. În 1960 și-a vândut prima melodie pentru 100 de dolari, iar un an mai târziu a devenit cunoscut ca și compozitor. Un lucru mai puțin știut despre el este acela că a cochetat cu viața militară, fiind cooptat în Air Force, însă mai apoi respins din cauza unor probleme medicale. În urma acestei experiențe a compus apoi ”No place for me”.

Willie și Vegasul.

Pe data de 29 ianuarie a fost programat un concert cu Nelson în celebrul Venetian Casino din Vegas. Această reprezentație nu este una singulară, cântărețul fiind o prezență obișnuită a cazinourilor de pe faimoasa The Strip of Vegas. Shirley Collie, cea de-a doua mare iubire a artistului, avea să îi devină soție chiar în Las Vegas. Vocea răgușită, stilul rebel, atitudinea directă – toate acestea au fost ingrediente care l-au făcut pe Nelson plăcut în fața jucătorilor de gambling. Din acest motiv el a revenit des pe scenele din cazinouri, unde a cântat cele mai cunoscute hituri ale sale și unde le-a dat șansa oamenilor de a rezona cu ideile și stilul lui de a aborda orice problemă – tranșant, fără ocolișuri. Nelson nu este un produs al Vegasului, însă prin talentul său și prin mesajele transmise a fost mereu bine venit în lumea lipsită de inhibiții a cazinourilor!

Masaharu Morimoto, un chef ”adoptat” de Vegas pentru un stil unic de gătit: Fusion cuisine care îmbină bucătăriile europeană și japoneză

Morimoto_MGMGrandLobby

-Oana Mihalache

Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești – asta ar putea fi una dintre frazele cheie pe care un chef le adresează unui client. Ei bine, Vegasul nu face o excepție, pentru că jucătorii și-au rafinat tot mai mult gusturile, iar atunci când fac alegeri contează tot mai mult designul locului în care aleg să joace, facilitățile adiționale oferite în afară de gambling, dar și oferta culinară. Din acest ultim punct de vedere, succesul aparține acum chefilor care vin cu preparate exotice, specifice unor anumite culturi – iar unul dintre aceștia este Masaharu Morimoto, un chef japonez care a revoluționat bucătăria japoneză și a dat naștere unui nou concept – fusion Japanese cuisine.

Cunoscut pe scară largă ca fiind una dintre vedetele show-ului de televiziune Iron Chef America, un concurs de gătit extrem de popular acum în mai multe țări, Masaharu Morimoto impresionează acum clienții cazinourilor din Vegas – despre care se știe că au gusturi foarte fine când vine vorba de mâncare. Este adevărat că numărul restaurantelor cu specific japonez din Vegas nu este unul neglijabil, însă prin deschiderea restaurantului care îi poartă numele, chef Morimoto a adus multe noutăți pe faimoasa Strip of Vegas, în cadrul MGM Grand, una dintre acestea fiind un fel de mâncare care l-a consacrat – tartar toro într-o prezentare unică. De altfel, chef Morimoto a devenit celebru și prin felul în care își decorează farfuriile și le prezintă clienților.

Brand personal, semnătura Morimoto: fusion cuisine cu elemente europene și japoneze

Unul dintre lucrurile care fac ca felurile de mâncare pregătite de acest chef să fie spectaculoase este faptul că el îmbină elemente din bucătăria europeană cu cea japoneză, creând astfel un fel de a prepara mâncarea unic în lume. Prin consacrarea acestei bucătării specifice, Morimoto a devenit unul dintre cei mai aclamați chefi ai momentului, faima lui mergând dincolo de granițele Vegasului – el deține restaurante în Philadelphia, New York, Mumbai, New Delhi, Florida, Honolulu, Mexico City. Înainte de a deveni chef, el a cochetat cu baseball-ul în Japonia și a vrut să practice acest sport la nivel înalt, însă o lovitură la umăr nu i-a mai permis. Ce noroc pentru lumea bucătăriei japoneze, ar spune amatorii acestei bucătării – din Vegas și nu doar. Povestea lui ca chef a început în Hiroshima, orașul natal – bombardat de americani în al doilea Război Mondial – acolo unde a studiat felul de preparare pentru sushi și kaiseki, în care s-a specializat timp de șapte ani.

Primul restaurant l-a deschis tot acolo, la numai 24 de ani – în 1980, însă după ce a strâns suficienți bani a plecat în Statele Unite pentru a-și construi un nume în domeniu – ceea ce a și reușit câțiva ani mai târziu – dar și pentru că a fost influențat de stilul și gusturile bucătăriei vestice. După ce a deschis restaurantul din Tokyo în 2005, Morimoto – XEX, au trecut doar doi ani până când acesta a primit prima stea a ediției Tokyo Michelin Guide, o distincție extrem de importantă acordată restaurantelor. După ce a apărut în show-ul de televiziune Iron Chef (al cărui echivalent românesc, în sistem franciză, este Chefi la Cuțite), Morimoto a și publicat o carte, în 2007, cu titlul Morimoto: The New Art of Japanese Cooking, premiată la rândul ei.

După ce s-a stabilit în New York, la începuturile carierei sale în America, Morimoto a lucrat în cele mai prestigioase restaurante din Manhattan, inclusiv în bucătăria Sony Corporation, dar și în faimosul restaurant japonez Nobu, unde a deveni head chef. De acolo, avântul lui profesional a devenit clar. Un lucru mai puțin știut despre acest chef este faptul că a fost implicat și în opere de caritate, un exemplu fiind implicarea sa în proiectul caritabil Thousand Hearts Benefit – un concert al cărui profit a fost donat zonelor afectate de cutremurul și tsunamiul din 2011 din Japonia.

Povestea acestui chef este nu doar un exemplu de talent și măiestrie, dar și de determinare. Devenirea sa ca om și ca profesionist arată că un drum de succes se construiește prin pași mărunți, dar importanți. Faptul că Morimoto a devenit un icon al bucătăriei japoneze din Vegas cu siguranță nu se datorează destinului: anii de specializare în sushi, felul în care și-a reinventat bucătăria, dar și ambiția de a reuși în America l-au făcut ceea ce este acum: un chef japonez de top într-unul dintre cele mai aglomerate cazinouri din lume!

SECRETELE CAZINOURILOR (XIX) Momentul Big-Bang al Vegasului și a opta minune a lumii: Secretele din spatele Barajului Hoover

Damforms

-Oana Mihalache

Uneori, istoria unor locuri ascunde detalii dintre cele mai captivante și totodată uimitoare. Faptul că suntem obișnuiți să considerăm stadiul actual al unor locuri ca fiind un datum firesc arată că trebuie să privim mai des în arhiva lor, să întreprindem demersuri de informare mai ample. Este și cazul unei construcții de lângă Las Vegas care a influențat dezvoltarea acestui paradis al gamblingului aproape la fel de mult, sau poate chiar în aceeași măsură în care au făcut-o cazinourile. Barajul Hoover a fost construit în urmă cu aproape un secol, iar cei care l-au construit au reprezentat un val masiv de clienți pentru cazinouri și cluburi de streeptease, mai apoi acest baraj a ajutat dezvoltarea infrastructurii, a devenit un pol de atracție turistic, iar apoi a făcut posibilă transformarea Vegasului într-un ”far al gamblingului”, vizibil din spațiu. Vă promitem o poveste incitantă despre unul dintre secretele cazinourilor din Vegas, dar și multe detalii ”wow” care vă vor captiva, în rândurile de mai jos.

A opta minune a lumii

Numit, nu fără emfaza cuvenită, ”a opta minune a lumii”, Barajul Hoover – a cărui stil arhitectural și mărime sunt cu adevărat impresionante – a fost, la vremea la care a fost construit, cel mai ambițios și costisitor proiect de acest fel. Construit între 1930 și 1936, proiectul în valoare de 175 de milioane de dolari a devenit paradigmatic pentru dezvoltarea Vegasului. De altfel, demararea proiectului coincide cu legalizarea gamblingului în cazinourile din Nevada, care a fost făcută în 1931, ceea ce a însemnat că mulți dintre cei care lucrau la baraj deveniseră clienți fideli pe Fremont Street, echivalentul de atunci al Strip of Vegas și singura stradă pavată din oraș, și a bordelurilor care abundau pe atunci în Vegas. Dincolo de această legalizare, Vegasul, pe atunci un oraș cu doar 5.200 de locuitori, era deja cunoscut pentru aplicarea laxă a legilor prohibiției – așa numitul Experiment Nobil – prin care se interzicea comercializarea și vânzarea alcoolului, ceea ce a atras locului renumele de rău-famat.

De la sute de mii la milioane de vizitatori

Situat la aproximativ 50 de km de Vegas, Barajul numit inițial Boulder a preluat apoi numele președintelui Herbert Hoover în 1947. Faptul că barajul avea să asigure energie mai ieftină pentru locuitorii din Vegas și să ușureze aprovizionarea cu apă a dus la dezvoltarea rapidă a infrastructurii, iar în 1931 populația deja ajunsese la 7.500 de locuitori. Apoi, veniturile punctelor de atracție din Vegas ajunseseră deja la 70 de milioane de dolari în 1939 datorită acestui proiect. La deschiderea lui, președintele Roosevelt a spus că este ”o victorie a ingineriei” și că ”Este o altă mare realizare a ingeniozității, inventivității și determinării Americii”. De altfel, acest baraj a facilitat dezvoltarea faimoasei Strip of Vegas, zonă care consumă o cantitate enormă de curent electric și este renumită pentru faptul că a devenit cel mai luminos punct de pe Pământ atunci când acesta este privit din spațiu, iar imaginile captate de Stația Spațială Internațională confirmă acest lucru.

De la mici cazinouri și bordeluri la mega-resorturi ca Mirage

Barajul a devenit o atracție turistică în sine, iar în 1932 era deja vizitat de 100.000 de oameni, mulți dintre aceștia devenind și clienți ai Vegasului. Prin comparație, în prezent barajul este vizitat de 10 milioane de oameni în fiecare an, iar Vegasul de 40 de milioane. Construcția acestui baraj a făcut ca o zonă subdezvoltată cum era Las Vegas la începutul secolului 20 să devină o zonă metropolitană cu peste două milioane de locuitori, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă acest baraj nu făcea posibilă aprovizionarea cu apă. Momentul în care dezvoltarea cazinourilor din Vegas a luat avânt a fost anul 1941, când a fost deschis El Rancho Vegas Resort, după care au urmat alte cazinouri, iar zona autostrăzii din Vegas care găzduiește acum o puzderie de cazinouri a devenit cunoscută curând ca ”The Strip”. A urmat momentul 1989, când investitorul Steve Wynn a deschis primul mega-resort din Vegas, Mirage.

Atunci când a fost inaugurat barajul Hoover, construcția mamut din beton care părea că sfidează gravitatea era cea mai mare centrală electrică din lume. Are 220 de metri înălțime și 200 în grosime și aprovizionează cu energie California, Nevada și Arizona. Estimările specialiștilor arată că dacă barajul nu ar fi fost construit atunci, construcția lui ar fi necesitat acum 4 miliarde de dolari.

Chiar dacă la momentul acela dezvoltarea Vegasului la stadiul la care a ajuns acum nu a fost prevăzută, Barajul Hoover rămâne și acum una dintre cele mai importante construcții din istoria Vegasului, care influențează dezvoltarea acestui oraș chiar și acum. Dacă la începutul secolului 20, când Vegasul a fost creat în urma unei licitații a pământurilor din zonă, era cunoscut ca ”o zonă deșertică subdezvoltată” cuprinsă între Utah și California, acum este unul dintre cele mai importante orașe pentru operatorii de gambling, pentru jucători, dar și pentru vedetele din întreaga lume. Așa cum cei din industria gamblingului nu își pot imagina lumea fără Las Vegas, așa nu își pot imagina cei de acolo viața lor fără Barajul Hoover.

SECRETELE CAZINOURILOR (XVIII) Managementul deșeurilor în restaurantele și cazinourile din Vegas, o miză triplă: Bani, protecția mediului, evitarea risipei

New-York-New-York-Hotel-Casino-Las-Vegas-Nevada-United-States-Desktop-Wallpaper-HD-for-mobile-phones-and-laptops-4200x2625

-Oana Mihalache

”Reciclarea – cel mai bine păzit secret al faimosului The Strip of Vegas”, ”Reciclarea în Vegas înseamnă mulți dolari și mult bun-simț”, ”Un hotel din Vegas pariază pe reducerea risipei de alimente”, ”Porcii care mănâncă de la cele mai fine restaurante din Vegas”. Acestea sunt doar câteva dintre titlurile care au împânzit presa străină pe un subiect tot mai des abordat și tot mai important în vederea impunerii unor modele în lupta pentru protecția mediului – reciclarea alimentelor nefolosite, în speță managementul deșeurilor în restaurantele și cazinourile din Vegas. Așadar, în acest episod din SECRETELE CAZINOURILOR aflăm ce se întâmplă cu porțiile de sushi, foie gras și alte feluri delicioase din restaurantele din Vegas care ajung la gunoi.

Las Vegas a ajuns să fie sinonim cu luxul, risipa, extravaganța care nu se lasă încorsetată în niciun fel de convenții. Ei bine, Sin City, cum l-a numit Tarantino într-unul dintre filmele sale, a devenit un exemplu de bune practici în ceea ce privește reciclarea deșeurilor care provin din restaurantele cazinourilor. Cu ajutorul unei ferme din nordul orașului, un adevărat ”lanț trofic artificial” a fost creat, în așa fel încât resturile din farfuriile clienților ajung să fie date porcilor de la fermă, iar animalele sunt la rândul lor sacrificate pentru clienții cazinourilor. Această ciclicitate are o miză triplă: aduce economii de milioane de dolari cazinourilor din Vegas, contribuie la protecția mediului și trage un semnal de alarmă asupra evitării risipei, un flagel care a luat proporții alarmante în SUA, de pildă. Vom detalia pe rând cele trei aspecte.

  1. 1.      Chiar dacă nu toate hotelurile și restaurantele din Vegas reușesc să recicleze peste 50% din resturile alimentare, unul dintre resorturi a reușit în 2015 să ”salveze” de la descompunere resturi în valoare de 5.5 milioane de dolari. Este vorba despre unul dintre cele 11 cazinouri deținute de lanțul MGM în Vegas, și anume Aria Resort & Casino, care a necesitat învestiții de 8.5 miliarde de dolari.
  2. 2.      Prin această găselniță în parteneriat cu cei care dețin ferme din jurul Vegasului, magnații cazinourilor contribuie și la protecția mediului: este evitată descompunerea resturilor alimentare în metan, care contribuie la fenomentul încălzirii globale de 21 de ori mai mult față de dioxidul de carbon. Camioanele care alimentează ferma cu porci transportă în fiecare zi resturile alimentare de la 12 cazinouri din Vegas, valoarea lor monetizată fiind de mii de dolari în fiecare zi. Mai mult, resturile care nu pot fi date ca mâncare porcilor sunt reciclate la rândul lor de către cel care deține ferma: plastic, sticlă, aluminiu, cartoane – toate acestea ar putea afecta mediul, însă acest sistem de management al deșeurilor pare să împiedice acest lucru cu succes.
  3. 3.      Fenomenul risipei deșeurilor a atins cote alarmante în lume. În SUA, de exemplu, 40% din totalul alimentelor produse este aruncată. Cu toate acestea, multe restaurante refuză să doneze resturile care rămân peste zi. Prin urmare, restaurantele din Vegas dau un adevărat exemplu celor din breaslă și reprezintă un etalon de urmat pentru restaurantele din întreaga lume. Cu cele 1.000 de tone de mâncare care sunt aruncate în fiecare lună la restaurantele din Vegas, este evident faptul că lupta împotriva risipei are un exemplu în acest sistem.

Multe dintre alimentele care sunt aruncate la coșurile de gunoi ale restaurantelor ajung la deja renumita fermă de porci a lui Bob Combs, situată la nord de Las Vegas. Povestea reciclării a luat avânt în cazinourile din Vegas în anul 1963, atunci când tatăl lui Combs și-a sărbătorit cea de-a 70-a aniversare în Las Vegas și după ce a văzut toate resturile care rămâneau în bucătăria restaurantului i-a venit o idee. A cumpărat o fermă de porci de 64 de hectare și a decis că va colecta deșeurile de la restaurantele cazinourilor și așa își va hrăni animalele de la fermă, acum având în jur de  2.500 de porci. De peste 50 de ani face lucrul acesta cu succes și a ajutat cazinourile să economisească sume enorme pe care altminteri le-ar fi dat companiilor de colectare a deșeurilor. Afacerea lui nu este însă una pur bănească: el face asta și dintr-un simț civic, dar și ca o datorie față de mediu, drept dovadă fiind refuzul clar pe care l-a adresat unei propuneri de 70 de milioane de dolari pentru a-și vinde afacerea.

Chiar dacă în anii `60 problema reciclării nu era una stringentă, un om a avut curajul să inoveze. Unul dintre fondatorii cazinoului Jerry’s Nugget susține că Bob Combs este un simbol al pionieratului în domeniul reciclării. La 72 de ani, el este considerat unul dintre antreprenorii cu adevărat vizionari ai Nevadei, având în vedere că a lucrat de-a lungul timpului, cu fiecare cazinou de pe faimoasa Strip of Vegas. În mijlocul unui loc care este cunoscut ca raiul extravagențelor și al exceselor, un om a ridicat conceptul de responsabilitate socială la rang de lege nescrisă.

Hustler Casino, altarul câștigurilor din LA

HUSTLER-CASINO

-Oana Mihalache

Atunci când proprietarul unui cazino este atât de cunoscut încât poate face un transfer de imagine către business-ul său, este mai mult decât evident că acesta se va dovedi a fi un succes.

Este și cazul lui Larry Flint, care din anul 2000 deține cazinoul Hustler Casino, denumit așa după revista omonimă pe care acesta o conduce. Ei bine, succesele bifate de acest cazino nu sunt puține: aduce profituri de peste 20 de milioane de dolari anual, găzduiește cel mai mare joc de seven card-stud din lume și timp de șase ani a fost votat cel mai luxos cazino din Los Angeles – cunoscut și ca ”Orașul Îngerilor”. În rândurile de mai jos veți descoperi povestea fantastică a acestui cazino de renume internațional și a celui datorită căruia numele ”Hustler” va rămâne în istorie – Larry Flint.

Nu trebuie să fii în Vegas ca să intri în lumea jocurilor de noroc”

Deschis în iunie 2000, Hustler Casino este acum deschis non-stop și lista de jocuri pe care o oferă cuprinde Blackjack, Limit și No Limit Texas Hold’em, No Collection EZ Baccarat, Three Card Poker, Pai Gow Poker, printre multe altele. Situat la doar 15 minute de centrul orașului Los Angeles, cazinoul oferă momente de neuitat alături de cei mai buni dealeri din LA, dar și distracție la cel mai înalt nivel. Acest cazino sumarizează cel mai bine expresia ”nu trebuie să fii în Vegas ca să intri în lumea jocurilor de noroc”. Asta pentru că are cel mai mare jackpot progresiv pentru poker din statul California, o sală comparabilă cu cele din luxuriantele cazinouri din Vegas, dar și servicii și restaurante care egalează experiențele din cele mai sofisticate hoteluri. În plus, cazinoul are construcții de marmură, un adevărat joc de lumini, dar și candelabre gigantice.

Câștiguri de milioane & jucători fericiți: bifat!

Cazinoul deținut de Larry Flint prin companiile El Dorado Enterprises Inc și Hustler Magazine a devenit o adevărată bijuterie în colecția afacerilor acestuia. Atunci când a fost achiziționat, în 1998, suma plătită a fost una care acum pare modică – 8 milioane de dolari. Acum suma aceasta este câștigată de acest cazino în mai puțin de jumătate de an. Un adevărat exemplu de Recuperarea investiției (ROI) ca la carte. În 2007 acest cazino a fost extins prin construirea unei părți adiționale care a devenit Crystal Room – folosită ca și cameră pentru jocuri de cărți, pentru conferințe, dar și pentru organizarea turneelor de poker. Acum cazinoul are 50 de mese de poker, 30 de mese de jocuri live, dar și două restaurante și un Gift Shop.

Un alt lucru care face ca acest cazino să dețină un loc de frunte în rândul cazinourilor din întreaga lume este acela că din 2007 găzduiește cel mai mare joc de seven card stud, cu un buy-in care ajunge la 200.000 de dolari și mize între 2000-4000 de dolari, unele dintre cele mai mari din lume cazinourilor. Jocul se desfășoară mai mereu în sala principală de poker și printre invitați s-au numărat până acum jucătorul american de poker Barry Greenstein, Phil Ivey și Ted Forrest, un jucător de poker cunoscut din Las Vegas.

Cum adică cine e Larry Flint?

Povestea Hustler Casino este doar un capitol – poate unul dintre cele mai importante, e drept – din cu mult mai tumultuoasa viață a lui Larry Flint. Pentru o estimare corectă, vom spune că veniturile acestui cazino reprezintă doar puțin peste 10% din veniturile totale de 150 de milioane de dolari pe an ale lui Flint. În lumea editorială este cunoscut ca patronul editurii ”Larry Flint Publications”, care publică peste 20 de reviste, inclusiv revista pentru bărbați Hustler. Prima sa afacere a fost un club de striptease deschis în Ohio, după care au urmat multe afaceri care au intrat în palmaresul lui și i-au adus renumele de ”Regele pornografiei”. Chiar dacă a fost implicat în multe scandaluri, Larry Flint rămâne pentru mulți un exemplu. De altfel, viața sa a fost povestită în filmul The People vs. Larry Flint în 1996, sub regia lui Milos Forman.

Chiar dacă acest cazino pare a fi doar una dintre multele tentative de business ale lui Larry Flint, este bine cunoscut faptul că afacerile conduse de acesta nu sunt construite la întâmplare. Așa cum s-a întâmplat și cu revista Hustler, ele devin un reper în domeniul lor de activitate. Ei bine, Hustler Casino este sinonim cu luxul, somptuozitatea și mai presus de toate, este un paradis al câștigurilor.