Tag Archives: UK

Jucătorii britanici pierd suma record de 13,8 miliarde £, iar industria se pregătește pentru prăbușirea terminalelor de pariuri în cotă fixă

Fixed odds betting terminals in Paddy Power

Guvernul este posibil să ia măsuri împotriva terminalelor de pariuri în cotă fixă, din cauza pierderilor suferite de jucători, ce au înregistrat o sumă record de 1,8 miliarde £. Jucătorii britanici au pierdut suma record de 13,8 miliarde £ în anul încheiat în septembrie 2016, sumă ce include cele 1,82 miliarde £ pierdute la terminalele de pariuri în cotă fixă. Cifrele sunt făcute publice de organul de reglementare al industriei, Comisia de Gambling din Marea Britanie, cu câteva săptămâni înainte de publicarea raportului guvernamental asupra industriei, îndelung așteptat.

În cadrul raportului, terminalele de pariuri în cotă fixă, ce le permit jucătorilor să mizeze 100£ la fiecare 20 de secunde pe jocuri electronice de tip cazino, au devenit un punct central în campaniile ce susțin reglementări mai stricte. Atât democrat-liberalii, cât și laburiștii promit să reducă pariul maxim la 2£ dacă ies câștigători la alegerile generale. Pierderile jucătorilor la terminalele de pariuri în cotă fixă sunt echivalente cu aproximativ 5 milioane £ pe zi, timp de 365 de zile pe an.

Cifrele publicate de comisie au arătat că pierderile jucătorilor la terminale sunt în continuă creștere, crescând cu 57 mil. £ de la ultima actualizare în noiembrie și atingând 1,82 miliarde £ în anul ce s-a încheiat în septembrie 2016.

Suma pierdută la terminalele de pariuri în cotă fixă a crescut cu 73% din 2009, în ciuda faptului că numărul terminalelor a crescut cu doar 9% în aceeași perioadă, cifra actuală fiind de 34.388 de aparate, ceea ce demonstrează că jucătorii cresc miza.

Conform cifrelor publicate, fiecare terminal a adus un profit anual mediu de 52.887£, aproximativ dublul salariului mediu național.

Sursa: theguardian.com

NSOFT ofera LUCKY SIX NETBET-ului

Nsoft-Netbet-Cooperation

NSoft ofera ultima versiune a Lucky Six, unul dintre cele mai recompensante jocuri ale NSoft, companiei NetBet. Operatorul de pariuri din Romania este primul client implicat in cooperarea cu principalul software provider iSoftBet. A fost lansat prin intermediul platformei web SEVEN fiind o adevarata recunoastere a importantei acestei colaborari.

NetBet detine licenta pentru pietele reglementate din Europa, aici incluzand tari precum Franta, UK, Irlanda, Italia si Romania unde compania a obtinut recent o licenta clasa 1 pentru o perioada de 10 ani. In Septembrie, Central & Eastern European Gaming Awards (CEEGA) a acordat companiei NetBet premiul “European Sports Betting Operator of the Year”.

Compania NSoft este extrem de satisfacuta de faptul ca market share-ul de pe piata de gambling din Romania este in crestere constanta, platforma SEVEN continua sa fie baza pentru oferirea instrumentelor necesare unui business de succes pentru principalele canale – retail, mobile, web si terminale.

ICEberg la prora. ONJN pe punte?

Rules and regulation

Text:

 

Radu Bălaș, Counsel, Head of Litigation & Arbitration – DLA Piper Dinu SCA

Raluca Tudoroiu, Associate, Litigation & Regulatory – DLA Piper Dinu SCA

 

Ediția 2016 a ICE TotallyGaming (Londra, 2-4 februarie) ne-a surprins pozitiv prin numeroasele expoziții promovând inovațiile în materie de jocuri de noroc, numărul impresionant de profesioniști ai domeniului atrași și diversitatea seminariilor organizate. Ne-a surprins chiar mai mult schimbul de informații pe care l-a făcut posibil prin organizarea unor mese rotunde la care au participat, deopotrivă, reprezentați ai unor autorități de reglementare, operatori de jocuri de noroc / afiliați ai acestora și practicieni ai dreptului.

Interacțiuni cu reprezentații unor autorități de reglementare au avut loc și la seminarul organizat pe 01 februarie de DLA Piper la biroul din Londra cu scopul de a dezbate alături de clienții firmei, în pragul conferințelor ICE, problemele de actualitate din diverse jurisdicții europene. La seminarul DLA Piper au fost prezenți peste 70 de reprezentanți ai unora dintre cei mai importanți jucători de pe piața jocurilor de noroc, care alături de avocații DLA Piper din Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, UK și România au împărtășit din experiențele avute în statele cu legislație în curs de schimbare. Seminarul a fost structurat în două părți interactive, sesiunea referitoare la fiscalitate aducând în prim-planul discuțiilor problematici referitoare la impactul politicilor BEPS, potențiala modificare a definiției sediului permanent și schimbările legislative privind TVA-ul în domeniul serviciilor de publicitate și marketing, în timp ce sesiunea de reglementare a oferit o prezentare de ansamblu asupra implementării legislației jocurilor de noroc în diverse State Membre.

Navigând pe ape tulburi

De multe luni auzim despre eforturile făcute de ONJN pentru a reglementa domeniul jocurilor de noroc, ”de la zero”. Ni s-a spus că noua reglementare din România a fost ”gândită” după ce reprezentanții ONJN ar fi investigat modelul adoptat de autoritățile omoloage din alte jurisdicții.  Evenimentele pe care le-am menționat anterior ne-au oferit însă și o altă perspectivă despre cum autoritățile de reglementare din alte jurisdicții înțeleg modul în care trebuie să funcționeze la modul optim triunghiul esențial pentru buna funcționare a pieței: stat-operatori-jucători.

În contextul unor discuții axate în jurul particularităților condițiilor tehnice de emitere a licențelor de operare a jocurilor de noroc, Înaltul Comisar din Gibraltar relata cum reprezentații autorității au consultări permanente cu operatorii și adaptează cerințele de autorizare la evoluțiile pieței. ”Operatorii cunosc întotdeauna piața mai bine decât autoritatea”, explica domnia sa, adăugând, apoi că niciodată autoritatea nu poate să fie la nivelul de cunoaștere a pieței la care se află chiar cei care o dezvoltă în mod nemijlocit, și de aceea autoritatea are nevoie de consultarea permanentă cu operatorii și de concursul și sprijinul acestora în identificarea celor mai bune soluții care să mențină o piață funcțională.   Logica bunului simț ne confirma că operatorii înțeleg cel mai bine industria pe care ei au creat-o și acum o inovează constant, dar orgoliul ne-a impulsionat pentru câteva momente (scurte) să ne simțim mândri de România: aici autoritatea este etalonul cunoașterii în domeniu, iar reprezentații săi nu se sfiesc să afirme că operatorii și consultanții lor trebuie să învețe de la autoritate cum să procedeze în activitatea lor. Chiar de curând un distins reprezentant al ONJN  a afirmat într-un interviu că ”Rămânem la opinia conform căreia încă sunt mulți consultanți sau avocați care nu cunosc domeniul și specificul lui”. O afirmație făcută probabil la adăpostul îndelungatei experiențe acumulate de autoritate de la momentul înființării (2013) și până în prezent, spre deosebire de autoritatea omoloagă din Gibraltar care, înființată în urmă cu 16 ani, nu pare a împărtăși aceleași mijloace în înțelegerea obiectului muncii.

În continuare, am aflat de la reprezentantul autorității de reglementare din Italia că și acolo a fost ”construit” un sistem care să permită operatorilor să-și obțină licențe locale. Tot ”de la zero”. Iar operatorii au fost întrebați dacă condițiile propuse de autoritatea sunt posibil de implementat din punct de vedere tehnic și dacă informațiile care li se cer prezintă relevanță pentru autoritate. Poate părea surprinzător, dar n-au fost solicitate noi versiuni ale acelorași rapoarte de audit sau trimise diverse cereri la limita legii (sau dincolo de ea) pentru punerea la dispoziția autorității a orice informații pe care autoritatea le consideră, din când în când, necesare. Să fi fost aerul mediteranean o sursă de inspirație sau poate autoritatea chiar i-a ascultat și sprijinit pe operatori?

În UK, unde piața jocurilor de noroc are o dimensiune impresionantă, autoritatea de reglementare recrutează personal specializat chiar din industria jocurilor de noroc, astfel încât măsurile de implementare pe care aceasta le propune în piață să poată fi efectiv respectate. Din nou, o expresie a preocupării autorității de a ține în mod eficient pasul cu operatorii și a reprezenta un impuls favorabil mai degrabă decât o frână în dezvoltarea pieței.

La cârmă sau în derivă?

Despre situația din România, participanții la evenimentele prilejuite de ICE au fost interesați să afle despre transparența sau netransparența reglementării, despre previzibilitatea sau imprevizibilitatea acțiunilor autorității și, în general, de încrederea pe care o pot avea sau nu în relația cu autoritatea de reglementare. În mod special, au fost aduse în discuție acțiunea în masă a autorității împotriva jucătorilor, eliminarea pe cale administrativă de pe piață a unora dintre cei mai mari operatori europeni, solicitarea discreționară de informații și documente suplimentare după furnizarea celor prevăzute în mod expres de lege, prelungirea situației tranzitorii generate de întârzierea adoptării normelor.

Dincolo de întrebările și răspunsurile formulate cu acel prilej, cert este că unele dintre acțiunile autorității din România pot lăsa impresia unui vas în derivă. Și asta mai ales atunci când autoritatea încearcă cu tot dinadinsul să arate tuturor că se află de fapt la cârmă. Câteva exemple:

Exonerarea de răspundere penală și fiscală prevăzută de art. II alin. (8) din Legea nr. 124/2015 nu a avut nevoie de un raport de audit care să conțină sumele încasate de la jucători pentru fiecare tip de joc de noroc, defalcate pe zi / lună calendaristice, așa cum legea prevede. A avut nevoie de un raport inițial, două-trei rapoarte suplimentare, o nouă versiune ”îmbunătățită” până la 31 martie și probabil câteva versiuni viitoare dacă nici cea din urmă nu va corespunde cândva standardelor în continuă ascensiune ale ONJN. Aceeași amnistie a avut nevoie, în opinia autorității, și de alte demersuri din partea operatorilor (precum furnizarea diverselor informații), pe care Legea nr. 124/2015 a omis să le anticipeze și prevadă.

Dreptul interimar de operare reglementat de art. II alin. (7) din Legea nr. 124/2015 nu a fost instrumentul care să asigure continuitatea activității operatorilor care, în pofida taxelor retroactive percepute pentru anii în care România nu le putea emite licențe, au decis să rămână pe piață, ci a fost cheia perfectă pentru cutia Pandorei. Iar în luna decembrie când calculele autorității s-au dovedit inexacte și ONJN încă nu putea emite în mod legal licențe / autorizații pentru domeniul online, a devenit colacul de salvare pe care autoritatea l-a umflat din ”temporar” în ”anual”.

Operatorii care au decis să nu mai desfășoare activități în România primesc ocazional ”teme” din partea autorității și sunt amenințați cu ”exmatricularea” din lista beneficiarilor de exonerare penală și fiscală ori de câte ori autoritatea are o nouă cerere.

Poate că ar fi util ca măcar acum, când piața trece într-o nouă etapă, prin recenta publicare a normelor metodologice atât de așteptate, ONJN să pășească și el într-o nouă dimensiune în relația cu operatorii  și cu jucătorii și să reflecteze la o abordare mult mai echilibrată a triunghiului autoritate-operatori-jucători. Proiecția unei imagini de tip ”mandră corabia, meșter cârmaciul” s-a dovedit inconsistentă chiar și atunci când a fost fixată în sinistra poezie a lui Zaharia Stancu din vremurile demult apuse…

Antonio Buonanno noul “Rege” de la EPT Monte Carlo

antonio buonanno

 Marea Finală a Sezonului 10 PokerStars și Monte-Carlo®Casino EPT s-a încheiat, iar Antonio Buonanno, un jucător de poker profesionist italian, de 47 de ani a demonstrat că experiența încă îi mai poate învinge cu răbdare și inteligență pe tinerii flamboianți, câștigând cel mai prestigios premiu al turneului.

Buonanno, care era cu cel puţin 14 ani mai în vârstă decât oricine altcineva de la masa finală, a afișat o atitudine curajoasă, tenace și răbdătoare pentru a descuraja speranţele tinerilor jucători de poker. El a fost depășit la număr de jetoane perioade lungi de timp, în special de Jack Salter, jucător profesionist britanic, şi nu a avut-o decât pe soţia sa ca sprijin moral, în timp ce Salter avea o mulțime de fani vocali.

Dar Buonanno a rămas concentrat la jocul său şi a blocat distragerile pentru un număr record de 310 mâini, asigurându-și o serie de „dublări” cruciale atunci când avea nevoie de ele cel mai mult. În cele din urmă, după 17 ore de joc la Salle des Etoiles, Monte Carlo Bay Hotel and Resort, Buonanno și-a eliminat oponentul, pe Salter, pentru a își asigura un premiu de 1.240.000€ şi punând la încheietura mâinii sale un ceas SLYDE.

Aceasta a fost una dintre cele mai lungi mesele finale din istoria evenimentului European Poker Tour, iar heads up-ul a stabilit și el un nou record, luând sfârșit la ivirea zorilor, respectiv orele 6:06. Dar Buonanno nu a arătat nici un semn de oboseală în timp ce îl împingea pe Salter, jucător cu 20 de ani mai mic decât acesta, tot mai aproape de marginea prăpastiei. Până la ultima mână, Salter nu a fost niciodată all in şi în pericol, dar Buonanno l-a forţat de multe ori să renunţe pe river prin acțiuni curajoase.

După masa finală extraordinară de anul trecut, împânzită de vedete, unde Steve O’Dwyer a triumfat dintr-un field de mari jucători, de data aceasta adunarea celor opt finaliști s-a simțit ca o întoarcere la primele zile ale evenimentului EPT. Un remarcabil număr de şapte finalişti au câştigat calificări la Monaco printr-un satelit online, şi fiecare dintre aceștia, și-a asigurat în cele din urmă, cea mai mare sumă în numerar a vieţii – cei mai mulți dublându-și câştigurile totale ale carierei lor și chiar mai mult.

A fost ceva normal ca Salter şi Buonanno să ajungă în finală împreună din moment ce aceștia aveau ceva istorie în spate. Salter l-a eliminat pe Buonanno la Main Eventul de la Viena, iar italianul nu a uitat, fapt care i-a determinat pe cei doi să se încingă la discuții în primele etape ale zilei. Până la sfârşit, după ce fiecare avusese conducerea la jetoane şi nu s-au aflat niciodată prea departe unul în spatele celuilalt, un fel de sindrom Stockholm s-a dezvoltat între cei doi, fără măcar a fi clar cine era răpitorul şi cine prada.

Jocul de heads-up a durat peste 230 de mâini (heads-upul de anul trecut a durat 74 de mâini) în timpul căruia fanii lui Salter, inclusiv fratele său Ludovic, au devenit tot mai vocali şi mai activi. Dar Buonanno a refuzat să fie învins şi a câștigat clar fiecare bătălie all in. În cele din urmă, în timp ce la hotelurile din Principat se servea micul dejun, cei doi și-au pus jetoanele la bătaie, Buananno avea A♠4♥ împotriva lui Salter cu K♦7♦.

Sebastian Bredthauer a avut potentialul de a scrie cea mai spectaculoasă poveste de spin-up, plătindu-și singur drumul spre Monaco prin intermediul unui satelit online care a costat 100 de puncte FPP. În cele din urmă, cu toate acestea, el a fost primul dintre cei plecați de la masa finală, punându-și stack-ul său la bătaie cu A♥ 8♥ - părând un moment bun să parieze dar l-a găsit pe Salter cu A♣ K♦.

Bredthauer a luat 128.800€, care reprezintă o sumă frumușică pentru un jucător calificat online.

Kenny Hicks a jucat la mai multe evenimente EPT decât aproape toți adversarii săi de la masa finală împreună, dar experienţa sa la nivel de top nu l-a ajutat să câştige și azi a pierdut. A fost ceva rece în modul în care el şi Buonanno și-au dus jetoanele în mijloc – italianul a avut o pereche de 10 şi Hicks A♣K♦ care a deschis, apoi a dat 3-bet, apoi 4-bet și apoi call. Aceasta arată într-adevăr ca o mână foarte standard.

Totuși masa nu l-a ajutat deloc pe Hicks şi a fost trimis pe margine cu 188.500 €, o sumă de şase ori mai mare decât cele mai mari încasări ale sale anterioare de la EPT-uri. A fost o săptămână bună să te numești Sebastian, aici în Monaco, dar norocul numelui s-a încheiat în cele din urmă la finala de azi. Sebastian von Toperczer a rezistat după prăbusirea omonimului său Bredthauer, dar acum își asumase rolul de short-stack în timp ce toți celilalți non-Sebastiani păreau să fi adăugat fise la al lor.

Salter a deschis aproape fiecare pot în acest stadiu al jocului, și probabil de aceea a fost mică surpriza de a îl vedea pe Malte Moennig la buton jucând all-in peste raise-ul lui Salter de 125.000. Von Toperczer a privit în jos șeptarii săi de la big blind, se afla într-o postură oribil de grea. Von Toperczer s-a gândit un timp, apoi a spus call, chiar şi cu mai puţine jetoane decât Moennig. Salter a spus fold, dar speranţa lui Von Toperczer cum că Moennig nu ar fi jucat pe o mână prea bună nu s-a adeverit. Moennig a arătat 10♥10♠ şi perechea mai mare a rămas mai departe puternică pe flop, turn şi river.

Von Toperczer a relaționat pe seama circumstanţelor eliminării lui şi ar fi trebuit, putem spera, că a fost încântat când a aflat că, în general, consensul a fost că call-ului său a fost corect. Chiar dacă nu este prea multă consolare în asta, există cu siguranţă în premiul de 258.300€ pe care acesta l-a câștigat pentru locul şase.

Magnus Karlsson, din Suedia, a fost unicul reprezentant scandinav la masa finală – ciudat, deoarece acesta este de obicei tipul de mediu în care aceștia prosperă. Și el și-a diminuat teancul de jetoane ajungând să aibă cel mai mic stack de la masă, apoi a jucat cu treiari şi a deschis pentru un pic mai mult de un milion. Nu la mult timp după ce acesta l-a eliminat pe Von Toperczer, Moennig s-a întâlnit din nou cu şansa de a pretinde un alt scalp.

El a tras cu ochiul în jos la optari şi a re-intrat de la cut-off–dar mâna încă nu era încheiată. Salter deja se rătăcise departe de masă (şi urma să primească o penalizare de două-mâni pentru încălcarea etichetei) dar Mayu Roca nu era doar la locul său de la masă, dar el găsise o mână de nouari. Și a spus call.

Roca îți acoperise ambii adversari, atât la jetoane cât și la cărţi. Dar Moennig a fost singurul care a sărbătorit flop-ul cu Q♥7♣8♣ şi nimic nu s-a schimbat nici pe turn, nici pe river. Moennig s-a triplat, Roca a fost schilodit și Karlsson a fost eliminat, primind 332.000€ pentru poziția a cincea.

Povestea deja consacrată a perechii mai mici care vine împotriva unei perechi mai mari a continuat câteva mâini mai târziu, dar Roca nu a putut atinge un rezultat similar cu cel reușit de Moennig înainte. Roca și-a jucat fisele cu 5♦5♣, la 4-bet a împins peste re-raise-ul lui Salter. Stilul rapid şi relaxat al lui Salter însemna că probabil acesta urma întotdeauna să fie plătit datorită mâinii lui bune, iar el a primit Q♣Q♥ de această dată.

A fost o damă pe flop care i-a adus un avantaj, şi Roca a fost „prăjit”. Premiul său de 419.000€ a pus o distanță semnificativă între el şi toți cei aflați pe lista columbiană de plăți a tuturor timpurilor.

Salter și Buononno nu au avut niciodată pe durata finalei o grămadă mică, ceea ce însemna că atunci când au rămas doar trei jucători, celalălalt jucător era clar cel short-stacked. Acesta a fost din nou Moennig, care a ajuns să facă un îndrăzneț blocaj de 4-bet bold peste Buonanno cu A♦5♦. Totuși momentul ales nu a fost prielnic, deoarece Buonanno avea A♠K♦ şi de această dată l-a trimis pe Moennig afară. Locul al treilea a fost în valoare de 547.000€.

Acest lucru ne-a dus la heads-up, care a depășit ca durată orice până la epicul joc de la PCA dintre Mike McDonald şi Dominik Panka – şi în curând avea să-l depăşească chiar și pe acesta. În cea mai mare parte a timpului Salter a fost la un pas de reușită, şi poate că ar fi câştigat chiar totul dacă ar fi reuşit să își mențină mâna cu A♥9♦ împotriva lui Buonanno cu K♣2♣, cea cu A♥J♦ împotriva lui K♦J♥ sau 10♥10♠ în fața lui A♥K♣. Dar Buonanno a câștigat toate aceste bătălii.

Atunci când au spus all in, Buonanno îl devansa pe Salter pentru prima dată, remarcabila linie de succese a italianului a continuat. El devine doar cel de-al doilea câştigător italian la EPT, urmând triumfului lui Salvatore Bonavena de la Praga, din timpul sezonului 5.

Marea Finală a Main Event-ului EPT 10,

Data: 26 Aprilie  – 2 Mai, 2014
Buy-in: 10.600€
Joc: NLHE
Jucători: 650
Fond de premii: 6.500.000€

Plăți Masă Finală

1 – Antonio Buonanno, Italia, 1.240.000 €
2 – Jack Salter, Marea Britanie, calificat pe PokerStars, 765.000 €
3 – Malte Moennig, Germania, calificat pe PokerStars, 547.000 €
4 – Mayu Roca, Columbia, calificat pe PokerStars, 419.000 €
5 – Magnus Karlsson, Suedia, calificat pe PokerStars, 332.000 €
6 – Sebastian von Toperczer, Germania, calificat pe PokerStars, 258.300 €
7 – Kenny Hicks, SUA, calificat pe PokerStars, 188.500 €
8 – Sebastian Bredthauer, Germania, calificat pe PokerStars, 128.800 €

 

Facebook-ul intră în gambling-ul pe bani reali

facebook

Facebook-ul a pășit în lumea gambling-ului online cu bani reali – dar pentru moment numai în marea Britanie, și numai pentru jucătorii cu vârste de peste 18 ani, conform reglementărilor din Marea Britanie.

Jucătorii au posiblitatea de a juca bingo online pentru premii în numerar. În săptămânile ce urmează vor fi adăugate și aparatele de joc tip slot machine.

Zynga cel mai mare partener de gaming al Facebook-ului, speră să introducă în 2013 pe platformele sale independente și versiuni ale poker-ului său online pe bani reali, jocuri de bingo și tip slot machine.

În acest moment și în viitorul apropiat, climatul legislativ și politic din SUA, nu îi permite Facebook-ului să opereze aceleași modificări în zona gamblingului de aici, dar există un număr de țări europene care și-au reglementat până în acest moment, regimurile de gambling online.

Facebook va lansa aplicația Bingo Friendzy în colaborare cu Gamesys, unul dintre cei mai importanți operatori de gambling online ai Marii Britanii, având ca obiectiv vasta audiență online a rețelei de socializare.

Dan Smith Câștigă 962€ la Barcelona Super High Roller

dan smith

Americanul Dan Smith continuă uimitorul parcurs pe care l-a avut în 2012 câștigând duminică seară, Super High Roller-ul de 50.000 € la EPT Barcelona pentru 962.925€.

Super High Roller a fost primul eveniment din Sezonul cu numărul 9 al turneului European de Poker (European Poker Tour) al PokerStars.com – și cel mai bogat eveniment desfășurat până acum în Spania. Turneul a atras un număr enorm de jucători din toată lumea; s-au înscris în total 55 de jucători dintre care – nouă la €48,500 “re-loads” – generând un premiu total de 3.072.960 €.

Smith, are 23 de ani, este originar din New Jersey, dar acum locuiește la Toronto, Canada și l-a învins pe bine-cunoscutul jucător profesionist mexican, JC Alvarado, 27, reușind să câștige premiul. Smith a avut déjà un an incredibil, începând cu luna ianuarie când a câștigat Aussie Millions A$100,000 Challenge pentru mai mult de A$1 million. A incasat la EPT8 Berlin în aprilie, iar în săptămâna următoare a câștigat trei evenimente separate de buy-in 5.000 € la PokerStars și Monte-Carlo®Casino EPT Grand Final. De asemenea, acesta a mai încasat de cinci ori în această vară, la Campionatul Mondial de Poker (World Series of Poker), printre care se numără și un loc trei la evenimentul 5.000 $ NL pentru 368.943$.

Pe lângă premiul în numerar, Smith a primit și o brățară superbă de la Shamballa Jewels,  Sponsorul Oficial de Brățări al evenimentelor EPT9 High Roller și Super High Roller. Brățara valorează 8000 €, conține diamante albe și aur roz de 18kt, având un design unic.

Evenimentul €50.000 a durat trei zile și a fost primul turneu EPT Barcelona – acesta este doar unul dintre cele patru evenimente high roller care se desfășoară de-alungul celor 11 zile ale Festivalului de Poker din Barcelona (Barcelona Poker Festival).

High roller tournament payout:

1 -Dan Smith,USA, €962,925

2 – JC Alvarado,Mexico, €788,674

3 -Mike Watson,Canada, €399,500

4 -Ilari Sahamies,Finland, €291,900

5 -Mike McDonald,Canada, €215,100

6 -Erik Seidel,USA, €153,600

7 – TalalShakerchi,UK, €138,300

8 – Jim McCrink, USA, €122,960   

Gambling vs. Stat, în Marea Britanie

London Evening Tower Bridge England

Mai mult ca niciodată, britanicii au prins gustul jocurilor de noroc. Comisia de Gambling a raportat recent faptul că aproape 75% dintre adulţi au jucat măcar o dată, de-a lungul anului trecut.

Statisticile arată că cel puţin un fost spaţiu pentru închiriat plasat pe o stradă importantă este acum o sală de pariuri. Luna aceasta se împlinesc 50 de ani de la aprobabrea primei legi care permite deschiderea caselor de pariuri, iar jocurile de noroc se dezvoltă din ce în ce mai mult în spaţii plasate pe marile străzi. Pariorii au avut parte de o carte excelentă: şi recesiunea şi schimbările legislative au fost relativ uşoare pentru industrie. Dar şampania este încă la rece… casele de pariuri au cartea în mână. În loc să fie purtătorii succesului de pe marile străzi în perioadele grele, pariorii au devenit rapid paria magazinelor de shopping.

Retaileri, politicieni, alături de comunităţile locale, au luat cu asalt străzile, au semnat petiţii şi au făcut lobby pentru deschiderea a încă 15 case de pariuri pe unele străzi importante. Ostilitatea a început însă în momentul în care, în urma sondajelor efectuate de Comisia Britanică de Gambling, s-a sugerat că în momente de restrişte, naţiunea începe să devină vulnerabilă. Cel mai recent sondaj, publicat în februarie, arată că persoanele care au jucat anul trecut (în afară de loterie) a fost de 56%, cu o creşetere faţă de 2007 (48%) şi 1999 (46%). Preponderenţa persoanelor care au pariat (fie pe evenimente speciale, fie pe sport) a crescut de la 6%, în anul 2007, la 9%, în anul 2010.

Pariu sigur în recesiune.

Cum popularitatea gamblingului a cunoscut o creştere importantă, reţelele mari de pariuri au avut parte de avantaje importante, precum acelea de a se muta în spaţii vizibile pe marile străzi. Ei reprezintă categoria A2 de retaileri, capitalizaţi pe baza închiderii sucursalelor bancare, care au fost absorbite în recesiune, şi agenţii imobiliare, ambele fiind din acceaşi clasă de planificare. O altă ramură destul de afectată a fost aceea a puburilor, care au adoptat paririle pentru a face încă un pas pentru restructurare.

Casele de pariuri au fost asistate de Gambling Act 2007, care a eliminat necesitatea unei dovezi a aplicării serviciilor în anumite zone. Această dovadă era reprezentată de un test, utilizat pentru aplicaţii. Astfel, fără acest test, agenţii de pariuri au început să pătrundă în zone care sunt considerate adevărate mine de aur pentru industria de gambling. Acest trend este extrem de întâlnit în zonele rezidenţiale. Tottenham High Road, situată în nordul Londrei, are acum mai mult de 15 case de pariuri, în timp ce Deptford, în sud, are un număr de 10, la 200 de metri de strada principală, şi un al unsprezecelea urmează să fie deschis. Luton High Street are, de asemenea, opt case de pariuri.

Surprinzător poate, numărul caselor de pariuri din Marea Britanie a rămas totuşi pe loc.

Conform comisiei de Gambling, numărul a crescut de la 8.800 în 2007/2008, la 8.822 în 2009/2010. În timp ce noii intraţi pe piaţă, cum ar fi Paddy Power sau Betfred se extind, alţii au simţit competiţia de la distanţă, prin închiderea unor afaceri independente mici.

Deci în locul exploziei de case de pariuri, ostilitatea de pe marile străzi s-a transformat şi a devenit punctul cel mai important, în timp ce agenţii de pariuri au decis să se mute, odată cu recesiunea, din locaţii de mâna a doua în spaţii mult mai vizibile, ceea ce le oferă maximă vizibilitate, dar şi conflicte cu ceilalţi retaileri. Proprietarii de magazine protestează şi fac petiţii legate de faptul că nivelul criminalităţii este conectat în permanenţă cu casele de pariuri.

Gambling versus Taxe.

Legislaţia din Marea Britanie nu permite puburilor să organizeze evenimente de gambling, doar premii pentru biliard de maxim 100 lire şi mize de maxim 5 lire pe o perioadă de 24 de ore. Majoritatea operatorilor spun că relaxarea legislaţiei ar putea revigora domeniul puburilor şi ar putea aduce beneficii economice întregului regat.

Un nou raport IEA a cerut liberalizarea legislaţiei de gambling din Marea Britanie în efortul de a promova creşterea economică. Membrii industriei de gambling britanice au fost mâhniţi la aflarea veştii că ţara ar putea pierde numeroase avantaje şi oprtunităţi economice din pricina reglementărilor legislative ale industriei de gambling. Un studiu recent, publicat în ziarul oficial al Institutului de Afaceri Interne, sugera că Marea Britanie ar putea pierde miliarde de lire. În timp ce alte state beneficiază din plin de pe urma susţinerii acestei industrii, unele puburi din Marea Britanie trebuie să se închidă din pricina legislaţiei sufocante.

Directorul General al IEA, Mark Littlewood, spunea, legat de aceste sondaje, că beneficiile industriei de gambling sunt “extrem de clare, după cum se poate observa în economiile altor state”. De asemenea, s-a plâns de “miturile şi stigmatul” create în jurul industriei de gambling care “ne împiedică să relaxăm legislaţia şi să maximizăm câştigurile economice”. În acelaşi timp, Chris Brady, decanul BPP Business School şi editor al jurnalului IEA, spunea că gamblingul înseamnă mult mai mult decât “a câştiga bani. Prin eşecul liberalizării legislaţiei, politicienii au crezut că apără societatea de presupusele pericole ale gamblingului. Oamenii ar trebui să aibă libertatea de a-şi câştiga banii prin modalităţile pe care le consideră potrivite pentru ei – este vremea ca statul să facă un pas mare înapoi”, a concluzionat.

Problemele cu care se confruntă consiliile.

De vreme ce agenţii de pariuri s-au extins şi în zone cu mai puţină afluenţă, consiliile locale spun că nu au nici o putere pentru a preveni aglomerările. Singura modalitate de a bloca o aplicaţie de deschidere a unei săli de pariuri este ca în timpul licitaţiilor, consiliile să facă anumite demersuri prin care să demonstreze faptul că deschiderea sălilor reprezintă un pericol pentru copii şi cei vulnerabili, că este o activitate legată de creşterea criminalităţii sau că jocurile de noroc nu sunt conduse în mod cinstit.

Consiliile pot, de asemenea, să facă apel la articlolul 4 din Ordinul Planificarea Oraşului şi a Statului pentru eliminarea drepturilor de dezvoltare şi să ceară planificarea aplicaţiilor în momentul ocupării unei unităţi din aceeaşi clasă. Dar acest lucru necesită timp şi este destul de costisitor pentru consiliile aflate deja sub presiunea reducerilor bugetare stabilite de către guverne.

Consiliul Lewisham este responsabil pentru Deptford High Street şi are în uz legislaţia creată pentru a promova susţinerea comunităţilor de a amenda Gambling Act în ideea limitării numărului caselor de pariuri. În acelaşi timp, politicienii fac lobby pentru restricţionarea numărului de pariori. Se doreşte ca transformarea unui spaţiu în sală de pariuri să necesite un permis de planificare. Ken Livingstone, candidat pentru pozţia de primar al Londrei, doreşte să revizuiască Planul Londonez şi să schimbe regimul de planificare a capitalului în aşa fel încât autorităţile locale să echilibreze balanţa acestor săli pe marile străzi.

Dar va fi foarte dificil. Departamentul de cultură, media şi sport, care este responsabil de categoria gambling, spune: “Nu avem date concrete referitoare la faptul că numărul caselor de pariuri reprezintă o problemă răspândită într-o manieră în care să fim nevoiţi să reglementăm legile, ori că puterea autorităţilor locale nu este suficientă pentru a reglementa aceste probleme.”