Tag Archives: box

Jucătorii au pariat 558 de milioane de dolari la casele de pariuri sportive din Nevada în septembrie

Las Vegas sport book

Revenirea boxului în 2017 a contribuit la succesul caselor de pariuri sportive din Nevada, acestea înregistrând încă o lună cu venituri fabuloase în ceea ce privește activitatea de pariuri. Potrivit cifrelor comunicate de autorități, jucătorii au pariat 558,2 milioane de dolari la casele de pariuri în septembrie, o sumă record pentru singurul stat care are agenții legale de pariuri (deocamdată). În jur de 30 de milioane de dolari s-au pariat pe super-meciul de box dintre bine-cunoscuții Canelo Alvares și Gennady „GGG“ Golovkin din 16 septembrie.

Recordul anterior pentru o singură lună era deținut de pariurile în valoare de 557 milioane de dolari din noiembrie 2015. Meciul de box dintre Canelo și GGG a urmat meciului de la începutul lunii august dintre Floyd „Money” Mayweather și luptătorul UFC Conor McGregor, care a strâns pariuri de aproximativ 70 de milioane de dolari. În luna aceea, în Nevada s-au pariat peste 300 de milioane de dolari – aproximativ dublu față de suma din august 2016.

Sezonul NFL a debutat la începutul lunii septembrie. Deși boxul a avut și el rolul său, fotbalul este de departe cel mai popular sport pe care se pariază în Statul de Argint și, în consecință, dictează veniturile din această industrie. Din recordul de 558,2 milioane de dolari, aproape 370 milioane de dolari au provenit din fotbal (în jur de 65%), fie că a fost vorba de NCAA sau de NFL.

Baseball-ul a reprezentat 142,4 milioane de dolari. Restul sumelor au provenit din jocuri de cărți cu miză progresivă și pariuri de tip pari-mutuel, conform Comitetului de Gestionare a Pariurilor din Nevada.

După cum știe toată lumea, industria de jocuri de noroc din Nevada nu păstrează toate sumele pariate. Cele 189 de agenții de pariuri sportive din Nevada au câștigat 44,4 milioane de dolari din suma de 558,2 milioane de dolari, ceea ce a reprezentat un procent de câștig de aproape 8%. Câștigurile au reprezentat, de asemenea, una dintre cele mai bune performanțe ale caselor de pariuri într-o singură lună.

Veniturile în valoare de 44,4 milioane de dolari au reprezentat o creștere cu 8,3% față de septembrie 2016. Fotbalul a reprezentat fabuloasa sumă de 40,7 milioane de dolari (91%) din totalul veniturilor.

Dar meciul de box dintre Canelo și GGG pe care s-a pariat atât de mult? Ei bine, agențiile de pariuri sportive au înregistrat o pierdere de aproximativ 5 milioane de dolari cu privire la acest meci, arată cifrele oficiale. Ce s-a întâmplat?

Meciul mult-așteptat s-a încheiat cu o remiză controversată, ceea ce a dus o mulțime de rambursări ale pariurilor. În plus, unii pariori au reușit să obțină cote la fel de bune ca și pentru pariurile de 30-1 la egalitate. Rezultatul a fost dezamăgitor pentru Nevada, având în vedere în special meciul dintre Mayweather-McGregor, a dus la o creștere incredibilă a câștigurilor agențiilor de pariuri, cu 1.650% mai mult decât de anul trecut, în luna august. Agențiile de pariuri au câștigat aproape 20 de milioane de dolari cu ocazia acestui meci.

Mai este și un alt aspect pozitiv cu privire la luna septembrie, în ciuda eșecului aferent meciului dintre Canelo și GGG. Conflictul major al președintelui Trump cu NFL nu a influențat pariurile.

Începutul sezonului de fotbal profesionist 2017-2018 nu a fost lipsit de controverse. Conflictul dintre Trump și liga de fotbal a atins o intensitate atât de mare încât au existat unele intenții de boicotare a meciurilor. Agențiile de pariuri au fost imune la această controversă.

Sursa: cardplayer.com

Boxul și rolul său în promovarea entertainmentului prin sport în Las Vegas

MGM Grand Garden Arena

de Cristina Toderaș

Azi unul dintre sporturile cele mai populare în Europa și America și a cărui origine este legată de festivalurile antice în care unul dintre cei doi luptători murea este boxul. Apoi se poate spune că Statele Unite ale Americii au adus o contribuție majoră, pe parcursul secolului XX, asupra modului în care este privit și înțeles acest sport în prezent. Iar orașul care a sprijinit cel mai mult boxul, transformându-l în industria profitabilă atât de binecunoscută azi, este Las Vegas. Staruri ca Muhammad Ali, „Sugar” Ray Leonard, Evander Holyfield, George Foreman, Mike Tyson, Oscar De La Hoya și Floyd Mayweather sunt doar câteva dintre legendele care au adus faimă și recunoaștere acestui sport, dar și orașului.

Însă lucrurile nu au stat așa dintotdeanua. Mai înainte ca Las Vegas să devină capitala boxului, și orașul New York a avut perioada sa de glorie, când, prin intermediul radioului și a televiziunii, a urmări meciurile de box era o distracție națională realizată vineri seară. Mai mult decât atât, primul sport transmis vreodată la televizor a fost un meci de box, în 1944, când Willie Pep și-a apărat titlul la categoria pană împotriva lui Chalky Wright. În 1960, după ce NBC a refuzat să mai difuzeze meciuri de box, iar orașul New York să mai organizeze astfel de lupte, boxul a trebuit să își găsească o „nouă casă” primitoare: Nevada.

Este vorba de Convention Centre din Las Vegas, un oraș care era în căutarea unui „entertainment spectacle” sau a unei noi modalități prin care cazinourile puteau atrage vizitatorii în sălile de jocuri de noroc. Așadar, boxul a devenit un sport sponsorizat masiv de către cazinouri pentru că acestea și-au dat seama ce profituri uriașe pot realiza în jurul unor astfel de evenimente. Pentru a înțelege proporțiile câștigurilor pe care cazinourile le fac pe seama meciurilor de box, este bine de știut că fiecare meci al pugilistului Floyd Mayweather aducea la bugetul orașului Las Vegas cel puțin 100 milioane de dolari și alte 11 milioane de dolari în industrii conexe ca restaurante și hoteluri.

De-a lungul timpului, Las Vegas a fost gazda a numeroase partide de box cu pugiliști celebri, dar și cu sportivi ai căror cariere s-au terminat imediat după finalizarea meciului. Evenimentele sportive de acest fel au fost și sunt în continuare producătoare de venituri fabuloase pentru că atrag oamenii din toată lumea care doresc să parieze pe câștigător. Pe lângă biletele vândute la meci, camere de hoteluri închiriate, mâncare, divertisment, produse și săli de jocuri de noroc pline, o altă modalitate de a înzeci câștigurile a fost din vânzarea drepturilor de difuzare a meciurilor, fapt care aducea cu sine promovarea cazinoului, ca fiind epicentrul evenimentului. Așadar, în 1978, Muhammad Ali a pierdut titlul la categoria grea la puncte în favoarea lui Leon Spinks în fața a aproximativ 5.300 de persoane adunate în sala de la Hilton și alte 70 de milioane de telespectatori. Drepturile de difuzare au costat 3,8 millioane de dolari televiziunea CBS. În urma meciului, câștigul lui Ali a fost de 3,5 milioane de dolari, iar Spinks 320.000 de dolari. Lupta dintre „Sugar” Ray Leonard și Thomas Hearns, din 1981, promovată sub numele „Confruntarea finală” (Showdown) reprezintă un alt meci care a realizat venituri uriașe. De exemplu, în sala au fost 23.618 persoane, iar audiența la televizor a fost de 300 de milioane telespectatori. În urma meciului, Hearns a câștigat 5,1 milioane de dolari, iar Leonard peste 11 milioane de dolari. Dacă încasările din bilete au fost în valoare de 5,9 milioane de dolari, veniturile din drepturile de difuzare au adus organizatorilor 7,5 milioane de dolari. În final, veniturile brute aduse de meci au cumulat peste 35 milioane de dolari.

Azi se poate spune că nu mai contează atât de mult orașul în care s-a născut boxul. Atunci când ai ceva de oferit lumii, Las Vegas devine orașul tău. Câți știu că cei 3 boxeuri care au dominat ultimii 20 de ani din punct de vedere al încasărilor realizate – Tyson, De La Hoya și Mayweather – sunt originari din New York, Los Angeles și Michigan?

Muhammad Ali

Unul dintre cei mai cunoscuți și, poate, cel mai îndrăgit pugilist al tuturor timpurilor, după viața căruia au fost realizate și câteva ecranizări, jucând chiar el însuși în cea din 1977, și care și-a lansat cariera în Las Vegas, a fost Muhammad Ali. El a debutat în ring, în 1961 cu numele Cassius Clay, meci pe care, de altfel, l-a câștigat în fața lui Duke Sabedong în sala Convention Center din Las Vegas. Cazinourile au observat chiar de la primul sunet al gongului carisma boxeurului, ușurința cu care cucerea publicul larg, lucru care le-a ajutat să atragă câți mai mulți fani ai boxului în perimetrele lor.

Chiar dacă, de-a lungul carierei, Ali a boxat doar de 7 ori în Las Vegas, relația cu acest oraș este una specială, care transcende sportul. Dincolo de a fi un showman înnăscut, Ali a fost un activist. El s-a folosit de simpatia pe care o stârnea fanilor pentru a reduce disensiunile rasiale din Las Vegas. Așadar, Ali luptă a doua oară în Las Vegas, în 1965, cu Floyd Patterson, pe care îl învinge prin knock-out în 12 runde apărându-și, astfel, titlul. Apoi, în 1970, în Atlanta, imediat după ce i-a fost ridicată interdicția de a boxa (pentru că a refuzat să se înroleze în armata americană în timpul războiului din Vietnam), Ali câștigă împotriva lui Jerry Quarry, la fel și doi ani mai târziu, în 1972, în, deja, binecunoscuta sală din Las Vegas. Următoarele 2 meciuri câștigate de Ali sunt în 1973 (Joe Bugner) și 1975 (Ron Lyle). Apoi, în 1978, în Hotel Hilton, Ali pierde meciul cu Leon Spinks la puncte, pentru ca 7 luni mai târziu să își ia revanșa în Lousiana. Doi ani mai târziu pierde meciul cu Larry Holmes când antrenorul lui a trebuit să intervină pentru a opri meciul în runda cu numărul 10.

Sugar” Ray Leonard

Ca și Ali, următoarea stea a boxului care s-a simțit ca acasă în Las Vegas a fost Ray Charles Leonard. Acesta a atras atenția asupra lui când a luptat 4 meciuri consecutive în incinta Cazinoului Caesars, în 1979, creând vâlvă atât pe plan local, cât și la televiziunea națională. Însă abia după meciul împotriva lui Tommy Hearns, din 1981, care avea să rămână celebru în istoria boxului, Leonard a căpătat faima mult dorită. Spre surprinderea multora, Hearns, care cu o seară înainte de meci se epuizase fizic jucând basketball, a reușit să conducă meciul la puncte, în timp ce Leonard părea depășit de situație. În finalul meciului, când ochiul stâng a lui „Sugar” era închis din cauza umflăturii, iar Hearns părea să fie la un singur pas de o victorie decisivă, doar vorbele antrenorului său „O dai în bară, fiule!” au fost cele care au schimbat macazul. Leonard a intrat în ring motivat, iar după câteva lovituri a reușit să-și țintuiască adversarul în sforile ringului, câștigând. După acest meci dur, „Sugar” Ray Leonard nu a mai continuat să boxeze la categoria grea. De-a lungul carierei sale din 1977 și până în 1997, Leonard a câștigat 5 titluri la diferite categorii de greutate, iar la trei dintre ele și-a menținut titlul.

Mike Tyson

Înainte de a deveni cunoscut ca fiind cel mai tânăr campion la categoria grea în 1986, Mike Tyson a luptat la Hilton, Las Vegas, împotriva lui Alfonso Ratliff în 1985. Apoi, succesul lui Tyson a crescut de la an la an, astfel încât, în 1988 el devine primul boxeur care a deținut în același timp toate cele 3 versiuni majore din box: WBA, WBC și IBF. Zece ani mai târziu, Mike revine în Las Vegas mulțumită unui contract semnat cu MGM Grand care i-a adus boxeurului 25 milioane de dolari, în timp ce cazinoul a câștigat mult mai mult de pe urma acestei înțelegeri. Așadar, în 1996 Mike Tyson boxează împotriva lui Evander Holyfield, meci  pe care îl pierde prin knock-out tehnic (TKO) în runda 11. Anul următor a avut loc revanșa. A fost celebrul meci în care Tyson l-a mușcat pe Holyfield de urechi, comportament care îi va aduce, în final, descalificarea. Astfel, Tyson – Holyfield II devine primul meci din istoria boxului care s-a finalizat cu descalificarea unuia dintre sportivi.

Floyd Mayweather

În 2014, Mayweather a devenit noua atracție a Las Vegasului, iar un an mai târziu a avut loc cea mai așteptată bătălie a acestui secol între Floyd Mayweather și Manny Pacquiao. Cele două legende ale boxului s-au confruntat după mai bine de 5 ani de negocieri asupra aspectelor ce țineau de mediatizarea meciului. La finalul meciului, Mayweather a fost declarat învingător. De-a lungul carierei de pugilist profesionist 1996-2015, Mayweahter a câștiga 50 de meciuri și a devenit campion mondial en-titre la 4 categorii de greutate diferite.

Cristian “Hammer” Ciocan: ”Doar prin muncă și sacrificii ajungi să faci performanță”

cristi ciocan

Are 21 de meciuri de box la profesioniști, în care a obținut 17 victorii din care 10 prin KO, este născut în Galați și are în palmares și un titlu mondial obținut la Campionatul Mondial de Box din Maroc în 2006. Este tenace și cu o mare sete de victorii. Succesul dobândit în ultimii ani l-a propulsat în prim planul iubitorilor de sport din România, ceea ce i-a adus faimă și recunoaștere. De curând a devenit imaginea DMS Champion’s Energy Drink.

 

Cum a început povestea ta de succes în box?

Totul a început în urmă cu aproximativ 14 ani. Domnul Felix Păun, pe atunci dirigintele meu, dar și antrenor de box, a văzut în mine un potențial talent. Dânsul a insistat, m-a susținut și m-a încurajat să urmez acest drum.

Care este cea mai mare reușită a carierei tale de până acum?

Cea mai importantă reușită a carierei mele o consider a fi obținerea medaliei de aur la Campionatul Mondial de Box din Maroc în 2006.

Ce le recomanzi tinerilor care vor să se apuce de box?

Tinerilor care vor să practice acest sport le recomand să muncească mult, să nu abandoneze atunci când dau de greu și să lupte pentru visul lor. Doar prin muncă și sacrificii ajungi să faci

performanță.

Ce reprezintă boxul pentru tine?

Inițial boxul a fost pentru mine o modalitate de a evada din lumea în care trăiam. Îmi doream

altceva decât ceea ce îmi oferea viața la momentul respectiv. În scurt timp, pur și simplu, m-am îndrăgostit de această artă și sincer, momentan nu mă văd făcând altceva. Boxul nu este doar un sport pentru mine, este un stil de viață care m-a disciplinat și maturizat foarte mult.

Cum poate deveni boxul un stil de viață pentru tânăra generație?

Nu doar boxul, orice sport practicat cu pasiune și seriozitate influențează foarte mult dezvoltarea

tinerei generații. Din proprie experiență afirm cu tărie că sportul dezvoltă atât mintal, cât și fizic. Faptul că orice sport impune un stil de viață sănătos, disciplină, seriozitate și maturitate, nu poate fi decât benefic în dezvoltarea armonioasă a tinerei generații.

De ce ai decis să îți asociezi imaginea cu DMS Champion’s Energy Drink?

Energia și dorința de a fi mereu în frunte, adevărați campioni în ceea ce facem și reprezentăm, sunt principalele motive pentru care am ales să devin imaginea DMS Champion’ s Energy Drink. Mai mult, în cadrul acestei companii am descoperit oameni minunați care au înțeles perfect ce înseamnă sportul și performanța.

Ce senzație ai atunci când savurezi un DMS Champion’s Energy Drink?

Cam aceeași senzație pe care o am în ring după o victorie prin KO. Adrenalină, energie și concentrare, cred că sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza energizantul campionilor.

De ce este DMS Champion’s Energy Drink secretul adevăraților campioni? Ce oferă această băutură energizantă în plus față de cele existente pe piață?

Secretele adevăraților campioni sunt munca, ambiția și dorința de a fi mereu în vârf, iar DMS Champion’s Energy Drink reușește să le adune pe toate într-o singură băutură. Cred că plusul acestuia este adevăratul gust al unui energizant, fără arome artificiale, revigorant și accesibil oricui.

Cum poate ajuta un bun energizant, așa cum este DMS Champion’s Energy Drink, să faci performanță?

Totul pleacă de la concentrare. Energizantul campionilor oferă un plus de concentrare și ajută orice sportiv de performanță să-și depășească limitele.

Care sunt planurile tale de viitor?

Pe viitor intenționez să-mi continui cariera astfel încât să realizez tot ce mi-am propus atunci când am ales acest drum. Îmi doresc foarte mult să deschid o școală de box, să ajut copiii dornici de practicarea acestui sport, să-i îndrum, să-i susțin și să le ofer, atât cât ține de mine, posibilitatea de a deveni la rândul lor, campioni.

 

 

Leonard Doroftei: ”Am vrut să renunț la box de nenumărate ori, dar m-am ridicat mereu.”

DSC_0257

Leonard Doroftei, pugilist al cărui palmares conține 22 de victorii și o singură înfrângere, vorbește deschis despre ceea ce l-a motivat în anii de box, dar și despre începuturile carierei sale. Care sunt provocările vieții de sportiv, ce riscuri și-a asumat și cât de mult se aseamănă boxul cu pokerul ne spune chiar el.

Cum a început povestea lui Leonard Doroftei?

O să te bufnească râsul. Totul a plecat de la o țeavă de suflat cornete. Când eram copil, am găsit o țeavă pe stradă, pe care o revendicau mai mulți. Și eu, care dădeam mai bine cu pumnul, am câștigat-o. Un copil mult mai mic decât mine, care practica boxul, m-a întrebat dacă nu vreau să vin la box. Sigur, întâi am fost de curiozitate, dar această curiozitate s-a întins pe 20 de ani. Mi-a plăcut să mă bat cu cei mai buni, primul an, primul campionat, primul titlu, cam așa a fost. La prima participare în cadrul unui campionat, am câștigat primul titlu.

Deci reușitele au venit imediat..

Da, în ’85 am avut prima ieșire, să spunem așa, la Câmpina: două meciuri, două victorii. A fost primul trofeu, pe care îl am la muzeu acum. Mi-a plăcut să fiu cel mai bun, probabil sunt și puțin orgolios.

Ai un spirit competitiv puternic, îți place competiția…

Da, îmi place să-i depășesc pe cei din jur.

Această poveste a depășirii este cumva una a autodepășirii?

Da, cu siguranță. Am trecut prin nenumărate obstacole și am vrut să renunț, dar n-am făcut-o, am forțat, m-am forțat pe mine însumi și m-am ridicat mereu. La șase ani am fost anchilozat, reumatic, am stat în spital, au urmat ani de zile cu Moldamin. În copilărie, când mergeam în excursie, nu puteam să urc muntele, nu puteam să alerg prea mult, dar  m-am autodepășit. Mi-a plăcut să fiu printre copii, să alerg, să mă joc; dacă nu făceam efortul ăsta, nu reușeam.

Cu ce ai rămas după box?

Cu bătaia(râde). Cu bătaia luată.

Dar a meritat?

A meritat, am făcut ce mi-a plăcut. În clipa în care am spus ”gata, mi-am atins obiectivele”, deja am început s-o iau la vale, pentru că atinsesem tot ce se putea atinge,    n-am mai avut motivația. N-am făcut box pentru bani. Cei mai mulți spun că sunt un exemplu, că sunt unic în boxul românesc; am câștigat tot ce se putea câștiga sau măcar atinge, atât ca amator, cât și ca sportiv.

În tot acest timp familia ta a fost alături de tine?

Bineînțeles, am avut norocul să am lângă mine o persoană care mă iubește, care m-a înțeles și care m-a lăsat să fac ce-mi place. A fost alături de mine și m-a susținut din toate punctele de vedere.

E foarte important să fii susținut și s-a văzut asta în cazul tău.

Acum, când privesc înapoi, mă gândesc că puteam merge în cantonamente, să mă pregătesc. Mi-a fost greu, pentru că eu am făcut toate meciurile pregătindu-mă acasă.    N-am avut o pregătire specială în cantonamente. M-am antrenat normal: exact cum mă pregăteam în timpul săptămânii, așa mă pregăteam și pentru meci. Și mi-a mers, am avut curaj!

Ce ți-a plăcut și ce nu în boxul profesionist?

N-are ce să nu-ți placă. A fost o competiție, te bați cu cei mai buni, vrei să ajungi cel mai bun. Din punctul meu de vedere, nu am urmărit să fac bani, am țintit sus la ce-i mai bun și-am reușit. Am trei meciuri centură mondială în America, la trei versiuni diferite, cu trei campioni. Cum să nu fii mândru de asta?

Ai riscat în cariera ta?

Eu n-am riscat, au riscat ei, pentru că mi-au dat niște meciuri pe care nu aș fi putut să le duc la bun sfârșit. Însă, cu dorință și cu puțină nebunie, am reușit. Îmi place competiția și îmi place să risc atunci când mă pregătesc și muncesc. Nu risc aiurea.

Este deci un risc calculat, bazat pe muncă și pregătire.

Da, e un risc calculat. La un asemenea nivel, muncesc, mă antrenez, ca să pot fi mult mai pregătit decât adversarul.

Există oare similitudini între poker și box? Care ar fi acestea?

Da, există. În ambele trebuie să lovești, să te arunci în joc.

Un foarte bun jucător de poker ne-a declarat într-un interviu că ”În poker e ca la box. Întâi înveți să primești pumni, apoi începi să dai și tu”. E adevărat?

Da, e corect. Pentru că, dacă nu știi să blochezi sau te arunci, te lovești. Când te lovești, înveți. Dacă se întâmplă și a doua oară, înseamnă că n-ai ce căuta acolo.

Ce părere ai despre acest fenomenul pokerului, care a invadat viețile noastre în ultimii patru, cinci ani? E omniprezent, iar tineretul l-a îmbrățișat foarte mult…

E foarte bine, e bine că este promovat. Îi scoate pe cei care joacă din ganguri, din apartamente ponosite. Le dă ocazia să învețe să joace într-un spațiu amenajat, după reguli, profesionist, unde n-o să mai auzi de crime, pentru că sunt oameni care asigură paza; sunt alte condiții. Ar fi timpul pentru noi să învățăm să ne bucurăm de acest fenomen al jocurilor de noroc, pentru că pokerul este un joc pentru care trebuie să fii pregătit. Iar pentru cei care nu sunt pregătiți și vor doar să se distreze, au unde să o facă.

Ai jucat vreodată?

Nu sunt jucător și nu prea știu să joc, dar mă orientez, țintesc după ași. Sunt al cincilea as!

Viața cazinourilor și a street gaming-ului e foarte prezentă în viața românilor. Crezi că românul este un jucător, îi place să joace?

Românul riscă, din câte văd și cunosc. Riscă, se bagă în jocuri.

Românii sunt foarte implicați în ultimul an în tot ce înseamnă competiție sportivă…

Exact, da. Nu există om care să nu fi aruncat o dată zarurile, sau să joace un remi, un poker, nu există așa ceva. Nu cred că e cineva care n-a jucat niciodată table pe bani, barbut sau remi. E un fel de a te deconecta, a te răcori.

Toți cei pe care i-am intervievat de-a lungul timpului ne-au spus că trebuie să joci pentru distractie, dar să ai un buget pentru asta. Ce părere ai despre mentalitatea românului, care preferă să joace mai degrabă pentru câștig, decât pentru entertainment?

Asta e o greșeală. Trebuie să joci pentru relaxare, pentru a te binedispune. De exemplu, canadienii ies în fiecare sâmbătă ori la o gală de box, ori la un meci de hochei. Sunt obișnuiți să iasă. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu e neapărat nevoie să te duci cu 10.000, 20.000 de euro ca să joci, ci sunt suficiente doar câteva sute, ca să te relaxezi într-o seară. Obișnuiam să intru, de exemplu, la Bally‘s Casino prin Atlantic City…

Ai fost în Atlantic City, cum e viața acolo?

Da, am boxat de câteva ori acolo. Acesta a fost de altfel și primul oraș al cazinourilor.  Cei care nu au mai avut loc acolo s-au retras în Nevada și au întemeiat orașul Las Vegas, care, de-a lungul anilor, a devenit mai prosper. Sunt foarte mulți asiatici acolo.

Sunt doamne în vârstă de 65 de ani care joacă acolo…

Da, sunt și nu le deranjează nimeni, sunt chiar respectate.

Cum resimte un boxer experiența galelor mari?

Ești prea concentrat pe meci, nu cred că ai timp să poți să te bucuri. Îți faci o poză, dar nu poți să te relaxezi foarte mult, ești concentrat pe ceea ce ai de făcut, pe meciul de box. Nu poți să te rupi de atmosfera meciului. Dar vezi, cunoști, îți dai seama. Cash for gold… se ajunge si la situatii de genul acesta. Dacă știi și ai o limită, riști pentru distracție, dar n-o poți face tot timpul. Dacă începi să vinzi ca să poți juca, deja devine problematic.

TRIVIA

Leonard Dorin Doroftei (n. 10 aprilie 1970) este un fost pugilist, originar din Ploiești, al cărui palmares impresionant include titlul campion mondial WBA la categoria semi-ușoară (61,9 kg) între 5 ianuarie 2002 și 24 octombrie 2003.

Leonard Doroftei a început să practice boxul la vârsta de 14 ani la clubul Prahova Ploiești. Între 1986 și 1988 a cucerit în fiecare an titlul național la juniori. Mai târziu a obținut cinci titluri naționale la seniori în 1992, 1993, 1994, 1996 și 1997. A câștigat medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona în 1992 și la Atlanta în 1996. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 și campion european în anii 1996 și 1997.

Palmaresul său la amatori este de 239 de victorii și 15 înfrângeri, iar ca pugilist profesionist, Doroftei a bifat 22 de victorii și o singură înfrângere.

În 1997, Leonard Doroftei a devenit boxer profesionist încheind un contract cu clubul Canadian Interbox. În 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial la categoria semi-ușoară a versiunii WBA, învingându-l la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi. Pe 31 mai, la București, Doroftei a obținut cea de-a doua victorie împotriva lui Balbi.

Mister KO – Lucian Bute si-a pastrat centura

Lucian Bute

Dupa o clara dominare a adversarului in primele doua runde, Lucian l-a curentat pe Edison Miranda cu un uppercut de stanga, dovedind inca odata , daca mai era nevoie, ca este adevaratul campion al categoriel supermijlocii versiunea IBF.

Lucian Bute, la  30 de ani, are in palmares cu 26 de victorii, dintre care 21 înainte de limită, în timp ce Edison Miranda, 29 ani, numără 33 victorii (29 prin KO) şi 5 înfrângeri.