Comunicat Romanian Bookmakers – PRECIZĂRI IMPORTANTE pentru operatorii de pariuri în cotă fixă care intră în procedură de insolvenţă!

În data de 01.06.2016, Romanian Bookmakers a organizat şi găzduit o reuniune a operatorilor de pariuri tradiţionale. A fost pentru prima data când s-au regăsit la aceeaşi masă a dialogului majoritatea companiilor de profil din România. La solicitarea operatorilor prezenţi la această reuniune, Romanian Bookmakers a efectuat o relevantă analiză de ordin juridic pe care o punem pe această cale la dispoziţia industriei.

Tot mai mulţi operatori de pariuri în cotă fixă se confruntă în această perioadă cu efectele controalelor Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) efectuate pe premisa greşită a interpretării venitului operatorului de jocuri de noroc drept total al încasărilor brute. Vorbim de o premisă greşită pentru că susţinem în continuare că, fără echivoc, venitul operatorului de jocuri de noroc este cel definit în OUG 77/2009 drept diferenţa dintre încasări şi premiile plătite către participanţii la jocul de pariuri.

Este foarte posibil ca operatorii afectați astfel să fie nevoiți să solicite intrarea în insolvență pentru a câștiga timpul necesar obținerii unei hotărâri a instanțelor de judecată în contestația în anulare a rapoartelor de inspecție fiscală emise eronat.

Venim astfel în ajutorul companiilor care se regăsesc în această situaţie cu următoarele precizări de ordin juridic, referitoare la POSIBILITATEA CONTINUĂRII ACTIVITĂȚII DE JOCURI DE NOROC ÎN INSOLVENȚĂ:

Conform Art. 17 alin. 2, coroborat cu art. 15 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 77/2009, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) aplică sancțiunea revocării licenței dacă organizatorul înregistrează datorii la bugetul de stat mai vechi de 30 de zile de la data la care erau scadente conform legii.

Prin declararea insolvenţei, compania aflată în cauză obţine însă suspendarea executării datoriilor impuse în urma controlului ANAF, conform Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Prin lege este stabilit că nu sunt considerate obligații de plată restante acele obligații fiscale pentru care s-a dispus suspendarea executării silite ca urmare a deschiderii procedurii de reorganizare judiciară în ceea ce îl privește pe operatorul economic solicitant (art. 15 alin. 5 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 77/2009) și nici în situația în care s-a dispus suspendarea actului administrativ fiscal sau obligațiile fiscale sunt suspendate potrivit legii (art. 15 alin. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 77/2009).

Potrivit art. 15 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 77/2009:

“(4) Nu se acordă licenţă de organizare a jocurilor de noroc sau autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, în situaţia în care operatorii economici organizatori:

a) înregistrează la data depunerii cererii pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc sau a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, după caz, obligaţii de plată restante faţă de bugetul general consolidat;

(5) Nu se consideră obligaţii de plată restante în sensul alin. (4) lit. a):

b) obligaţiile datorate şi neachitate, cuprinse în titluri executorii pentru care instanţa judecătorească a dispus suspendarea executării silite sau în cazul în care suspendarea executării silite a avut loc ca urmare a deschiderii procedurii de reorganizare judiciară;

c) obligaţiile de plată pentru care s-a dispus suspendarea actului administrativ-fiscal sau care sunt suspendate în condiţiile legii, după caz.”

Dispozițiile art. 15 alin. 4 din O.U.G. nr. 77/2009 reglementează astfel situațiile în care autoritatea compententă în materia acordării licențelor de organizare a jocurilor de noroc și a autorizațiilor de exploatare va respinge solicitarea de acordare a acestora.

Situația în care unui operator i se poate respinge solicitarea de acordare de licență sau autorizație este aceea în care operatorul solicitant înregistrează obligații de plată restante față de bugetul de stat la data depunerii cererii de acordare a licenței sau, după caz, a autorizației.

În completare, Alin. 5 al art. 15 din O.U.G. nr. 77/2009 reglementează cazurile în care, deși organizatorul înregistrează obligații de plată la buget, nu i se va respinge solicitarea de licență, întrucât nu sunt considerate obligații de plată restante la buget.

Astfel, prin lege, este stabilit că nu sunt considerate obligații de plată restante acele obligații fiscale pentru care s-a dispus suspendarea executării silite ca urmare a deschiderii procedurii de reorganizare judiciară (art. 15 alin. 5 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 77/2009). Similar pentru situația în care s-a dispus suspendarea actului administrativ fiscal sau obligațiile fiscale sunt suspendate potrivit legii (art. 15 alin. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 77/2009).

În ceea ce privește dispozițiile art. 15 alin. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 77/2009, considerăm că interpretarea corectă și în spiritul legii este următoarea:

• noțiunea de “deschidere a procedurii de reorganizare judiciară” nu poate fi interpretată decât într-un sens extensiv, în sensul că are în vedere admiterea unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței cu manifestarea intenției din partea debitorului de a propune un plan de reorganizare judiciară, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor Legii insolvenței nr. 85/2014 nu există o hotărâre care să pronunțe deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, ci doar hotărârea prin care se deschide procedura generală care presupune și posibilitatea aplicării unui plan de reorganizare sau hotărârea prin care se deschide procedura simplificată care presupune trecerea direct la faliment, fără posibilitatea de a propune un plan de reorganizare. Prin urmare, o altfel de interpretare ar face absolut inaplicabil textul de lege cuprins la art. 15 alin. 5 lit. b) teza a doua;

• pe de altă parte, dacă textul art. 15 alin. 5 lit. b teza a doua s-ar interpreta în sensul că se aplică numai după aprobarea unui plan de reorganizare, această interpretare ar face din nou ca, în realitate, textul de lege să nu poată fi aplicat niciodată întrucât între momentul deschiderii procedurii insolvenței și momentul la care se poate propune și aproba un plan de reorganizare, se scurge un termen mai mare de 30 de zile în toate cazurile, astfel încat în toate situațiile s-ar putea revoca licența de organizare a jocurilor de noroc, fapt care ar conduce la imposibilitatea implementării unui plan de reorganizare.

• Cu privire la cele de mai sus, învederăm regula de interpretare juridică potrivit căreia dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul în care ele produc efecte juridice iar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect juridic, regulă care impune ca singură posibilitate acceptată de interpretare, interpretarea redată de subscrisa;

• suspendarea executării creanțelor indiferent de natura lor este o consecință directă și imediată a deschiderii procedurii insolvenței, iar nu o consecință a deschiderii procedurii de reorganizare judiciară sau a aprobării unui plan de reorganizare, astfel încât în realitate prin sintagma deschiderea procedurii de reorganizare judiciară cuprinsă în art. 15 alin. 5 lit. b legiuitorul nu putea să aibă în vedere decât deschiderea procedurii insolvenței;

• potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, la momentul deschiderii procedurii insolvenței se suspendă orice acțiune de recuperare a crențelor datorate de către debitor și în consecință executarea silită a acestora nu mai este posibilă indiferent de categoria creditorilor care ar dori să își recupereze creanța prin intermediul executării silite;

• totodată, de la momentul deschiderii procedurii insolvenței, și nu a aprobării planului de reorganizare, nici debitorul nu mai poate achita datoriile pe care le are față de creditori, decât ca urmare a aprobării unui plan de reorganizare sau ca urmare a trecerii la procedura falimentului;

• așadar, se poate considera că deschiderea procedurii insolvenței are ca efecte o suspendare a executării creanțelor atât în ceea ce îi privește pe creditori cât și în ceea ce îl privește pe debitor, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 84 și 87 din O.U.G. nr. 85/2014.

Trebuie avute în vedere de asemenea și dispozițiile art. 15 alin. 5 lit. c din O.U.G. nr. 77/2009 referitoare la situația în care obligațiile de plată fiscale sunt suspendate în condițiile legii, ca în cazul deschiderii procedurii insolvenței, cât și alte situații în care legea stabilește că sunt suspendate creanțele fiscale.

Apoi, potrivit dispozițiilor art. 17. alin. 2 litera a) din O.U.G. nr. 77/2009:

“Comitetul poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc în una din următoarele situații:

a)      Neîndeplinirea obligațiilor de plată față de bugetul general consolidat sau plata acestora conform prevederilor legale în vigoare, cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligațiile respective sunt scadente în condițiile legii.”

Dispozițiile art. 17 alin. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 reglementează situațiile în care autoritatea publică centrală cu atribuții în domeniul jocurilor de noroc poate (subl.n.) revoca licența de organizare a jocurilor de noroc. Unul dintre cazurile în care autoritatea poate revoca licența de organizare a jocurilor de noroc este acela în care organizatorul de jocuri de noroc înregistrează obligații de plată restante către bugetul general consolidat mai vechi de 30 de zile de la data scadenței acestora (art. 17 alin. 2 lit. (a) din  O.U.G. nr. 77/2009)

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. 2 lit. ar trebui avute în vedere dispozițiile legale regăsite în cuprinsul aceluiași act normativ referitoare la ceea ce se înțelege potrivit legii prin obligații de plată restante conform art. 15 alin. 5 din O.U.G. nr. 77/2009, chiar dacă în cuprinsul art. 17 nu se face trimitere la art. 15.

Susținem aceasta în primul rând pentru că rațiunea pentru care legiuitorul a considerat că obligațiile fiscale de plată suspendate nu ar trebui avute în vedere la acordarea licenței se păstrează și subzista și în cazul care se pune chestiunea menținerii sau revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc, pe motivul existenței unor obligații fiscale de plată. În susținerea acestei interpretări trebuie avute în vedere următoarele argumente juridice:

• argumentul de interpretare a fortiori care presupune aplicarea unei norme juridice la un caz nereglementat deoarece rațiunile care au fost avute în vedere la edictarea acelei norme juridice se regăsesc și în cazul dat. Astfel, scopul pentru care a fost reglementat art. 15 alin. 5 lit b și c a fost acela de a oferi operatorului economic posibilitatea de a se redresa economic și de a implementa un plan de reorganizare cu consecința reinserției în viața economică, prin organizarea de jocuri de noroc. Această rațiune își păstrează actualitatea, ba chiar am putea spune că este mult mai puternică, și în cazul unui operator economic care a obținut licență de organizare a jocurilor de noroc însă ulterior intră în procedura insolvenței. Dacă nu s-ar aplica dispozițiile art. 15 alin. 5 lit. b și c unui organizator de jocuri de noroc licențiat, ar însemna ca un organizator de jocuri de noroc nu s-ar putea reorganiza niciodată;

• argumentul de interpretare qui potest plus, potest minus, respectiv “cine poate mai mult, poate și mai puțin”. Or, dacă în cazul procedurii de acordare a licenței de organizare a jocurilor de noroc, care este o procedură riguroasă, este permisă obținerea licenței chiar și atunci când operatorul economic se află în procedură de insolvență, cu atât mai mult se impune ca revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc să nu poată fi efectuată pe motivul că organizatorul de jocuri de noroc a intrat în procedura insolvenței;

• argumentul de interpretare ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet care presupune că unde există aceleași rațiuni trebuie dată aceeași soluție juridică. Or, atât în cazul acordării licenței, cât și în cazul revocării licenței există aceeași rațiune care justifică posibilitatea ca operatorul economic să poată funcționa deși se afla în cadrul unei proceduri a insolvenței, respectiv aceea că legiuitorul a avut în vedere posibilitatea efectivă a acestuia de a se reorganiza din punct de vedere economic, lucru care se poate realiza doar prin intermediul unui plan de reorganizare care, în cazul unui organizator de jocuri de noroc, nu poate fi implementat în lipsa unei licențe valabile;

• argumentul reductio ad absurdum care presupune că o anumită soluție propusă prin interpretare este singura posibilă, deoarece susținerea oricărui alt punct de vedere ar conduce la consecințe inadmisibile, absurde. Or, în condițiile în care s-ar considera că dispozițiile art. 17 alin. 2 nu se aplică coroborat cu dispozițiile art. 15 alin. 5 lit b si c, s-ar ajunge la concluzia că autoritatea publică cu atribuții în domeniu într-o procedură de obținere a licenței de organizare a jocurilor de noroc ar junge la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acesteia, cu consecințele eliberării licenței, pentru ca în perioada imediat următoare să o revoce pe motiv că există obligații de plată restante către bugetul general consolidat, ceea ce este în mod evident absurd, intenția legiuitorului nefiind aceasta;

• dispozițiile art. 12 lit. a din Legea nr. 24/2000 prevăd că un act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune. Or, în măsura în care s-ar considera că dispozițiile art. 15 alin. 5 lit b și c nu sunt incidente și în cazul aplicării art. 17 alin. 2, atunci dispozițiile O.U.G. nr. 77/2009 nu ar fi corelate cu dispozițiile Legii nr. 85/2014, întrucât s-ar ajunge la situația în care dispozițiile art. 75 din Legea Insolvenței să nu fie niciodată aplicabile unei anumite categorii de operatori economici, respectiv organizatorii de jocuri de noroc, deși prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu disting, acestea fiind aplicabile tuturor operatorilor economici supuși procedurii insolvenței;

• o interpretare contrară celei pe care am argumentat-o mai sus ar fi contrară scopului Legii Insolvenței, astfel cum acesta este declarat expres în dispozițiile art. 2 și art. 4 pct. 2 din Legea nr. 85/2014, și anume acela de a acorda o şansă debitorului de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, șansă care îi este refuzată unui organizator de jocuri de noroc prin dispunerea revocării licenței care îi  permite desfășurarea activității în continuare. În acest context, exercitarea dreptului de revocare a licenței apare ca fiind contrară scopului pentru care au fost edictate normele legale menționate, iar exercitarea unui drept contrar scopului pentru care acesta a fost acordat sau cu încălcarea drepturilor acordate altei persoane este considerată abuz de drept potrivit legii; (art. 15 din Noul Cod Civil „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”);

• acordarea licenței de organizare a jocurilor de noroc unui operator economic care înregistrează obligații fiscale de plată către bugetul general consolidat, dar aflat în procedura insolvenței, și revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc unui operator economic care se află în aceeași situație juridică, constituie un tratament discriminatoriu față de cel din urmă, fiind astfel încălcat principiul constituțional al egalităţii care presupune că “la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal”.

În plus față de cele mai sus arătate, trebuie avut în vedere și următorul aspect esențial, reglementat în cuprinsul textului art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 77/2009 și anume acela că legea nu stabilește pentru autoritatea centrală cu atribuții în domeniul jocurilor de noroc obligația de a lua măsura revocării licenței în situația înregistrării de către organizatorul de jocuri de noroc de obligații fiscale de plată mai vechi de 30 de zile de la scadență, ci doar posibilitatea de a lua o astfel de masură.

Și mai important este faptul că potrivit art. 17 alin. 2 această posibilitate a autorității nu poate fi exercitată în mod arbitrar, textul de lege introducând tocmai pentru a preveni o exercitare abuzivă sau arbitrară o condiție, și anume aceea a raportării la consecințele produse prin luarea măsurii revocării licenței.

Concluzia care se trage din argumentele mai sus prezentate este aceea că, într-o interpretare corectă, potrivită scopului legii și intenției legiuitorului și coroborată cu alte dispoziții din O.U.G. nr. 77/2009 și Legea nr. 85/2014, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc nu poate fi dispusă în mod legal, pe motiv că organizatorul de jocuri de noroc înregistrează obligații fiscale de plată mai vechi de 30 de zile de la scadență, în situația în care respectivul organizator de jocuri de noroc se află în procedura insolvenței, pentru obligatiile fiscale înregistrate până la data deschiderii procedurii insolvenței, întrucât obligațiile sale fiscale de plată sunt considerate suspendate la acel moment, potrivit legii.

ROMANIAN BOOKMAKERS